luni, 11 iulie 2016

Recenzie Fluturi (Fluturi vol. 1) de Irina Binder


Irina este o tanara de 19 ani care, aflata alaturi de prietenele ei intr-un club, intalneste doi baieti: pe Matei si pe Robert. Dupa cateva momente de flirt, Irina merge acasa, insa, spre surprinderea ei, este contactata telefonic de Matei. Intr-un final, ea accepta sa mearga la o intalnire cu acesta, de unde, lucrurile incep sa evolueze intr-un ritm destul de alert. Irina se muta alaturi de Matei si de fratele lui, Robert, unde adevaratele sentimente ale Irinei vor fi testate. Ce alegere dificila va avea ea de facut si daca isi va gasi fericirea, cititi in primul volum al seriei “Fluturi”.

Parerea mea / Detalii

  • Am ales sa citesc aceasta carte din cauza publicitatii masive si, in acelasi timp, agresive, facute volumului 3 recent aparut. Este clar ca toata reclama, pana si ea negativa, a atras multe priviri asupra seriei de carti “Fluturi”, si poate asta este chiar strategia de marketing: sa intrigi si sa starnesti curiozitatea cu o carte care sa nu reprezinte nici o valoare demna de luat in considerare de cititori. Mi-am spus sa ii dau o sansa, desi am fost constient de multitudinea de recenzii negative. Intr-un final, mi-am dat seama ca sunt masochist, ca imi place sa ma toturez singur citind astfel de carti, insa am continuat pentru eram curios pana unde poate ajunge “grandoarea” personajului principal si prin ce intamplari demne de telenovele (sau cel mult de filme romantice proaste) vor mai trece personajele. Publicul tinta e clar: domnitele care s-au plictisit de AcasaTV si si-au zis in sinea lor ca ar mai trebui sa citeasca si o carte, ca deh “cum sa ramai, fata, inculta?”. Astfel au pus mana pe “Fluturi”, insa au realizat ca mai bine ramaneau la Jose Armando si Esmeralda ca tot acolo erau. Dar, hai sa nu mai bat apa in piua si sa incep cu tot ce m-a deranjat la aceasta carte.
  • O sa incep prin a spune ca toate remarcile pe care urmeaza sa le fac sunt referitoare la personajul Irina, nicidecum la autoarea Irina (COINCIDENTA face ca numele personajului principal sa fie acelasi cu al autoarei). N-am nici o treaba cu autoarea, poate sa mai scrie inca 50 de carti asemeni acesteia, nu ma intereseaza, nu am nici o problema. Insa, cand se creioneaza un personaj principal total nerealist intr-o carte de genul “dezvoltare spirituala”, atunci chiar am o problema.
  • Exista o problema foarte mare referitoare la caracterizarile directe. Nu ar fi fost oare mai bine ca naratoarea sa lase cititorii sa-si dea seama de caracterul fiecarui personaj si sa fie el in masura sa judece personajul prin prisma actiunilor si vorbelor sale decat sa ne fie trantite niste adjective prin care sunt descrise fiecare personaj? Zic si eu...
  • Si acum, portia de tortura zilnica. Haideti sa luam fiecare personaj principal pe rand si sa gasim toate adjectivele care-i descriu sau toate sintagmenle referitoare la ei. Daca eu am suferit, suferiti un pic si voi cu mine:
  • Irina: “Am cam un metru saptezeci inaltime si aproximativ saizeci de kilograme si... am sanii mari, foarte mari, adica imensi. Sunt complexata de asta. Stiu ca barbatii sunt atrasi de sani mari, dar ai mei sunt exagerati! Am parul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Si e ondulat natural si atat de lung, incat uneori ma asez pe el, daca nu este prins. Eu nu ma imbrac la fel ca toata lumea, pentru ca am stilul meu.” (vai de mine, dar ce modesta esti, draga...). Multumita serialului South Park am aflat si cum arata personajul Irina (dupa descrierile ei, desigur):
    “Ai un aer maiestuos, o atitudine demna si un zambet de diva”, “impun un respect anume”, “a facut din mine un om modest, demn si cu bun simt”, “eram genul de femeie lipsita de inhibitii si complexe”, “incredibil de romantica si sensibila”, “Energia ta debordanta, privirea atat de expresiva, frumusetea, calmul, puterea”, “ma surprinde cate stii si cat esti de dezinvolta”, “Esti aroganta, infumurata, obraznica si foarte rasfatata” (ei, aici chiar ai avut dreptate, Robert), “Si sunt si frumoasa si desteapta”, “o femeie puternica. Aroganta, impecabila [...], imprevizibila, oscilanta [...], scorpie fara inima”, “eram stapana pe mine si-i intimidam pe ceilalti”, “puternica”, “plina de viata”, “prea perfecta, prea cuminte, prea inocenta”, “sunt destul de cerebrala si rezist tentatiilor” (cum sa rezisti tentatiilor daca salivai cand dupa unul cand dupa altul, cand il aveai pe unul il voiai pe celalalt si vice-versa), “Pentru ca esti interesanta, frumoasa, senzuala, misterioasa, impunatoare, putin aroganta si descurajant de directa”, “sunt puternica”, “blonduta, copilaroasa, fragila”, “Te porti impecabil, esti feminina, gratioasa - si mai ales calda, prietenoasa”, “am uitat ca sunt cea mai frumoasa femeie de pe glob”, “Ai clasa, esti manierata si feminina. Esti deosebita, sa stii”, “eu eram gratioasa, feminina, romantica si foarte rabdatoare”, “eu eram blonda, cu ochi verzi si voluptoasa”, “eram o tanara frumusica si aveam succes la barbati”, “libera in gandire”, “naturala”, “Ma iubesc toti prea mult si de aceea imi atribuie calitati pe care nu le am” (asta cu siguranta, nu numai ei, ci si tu iti atribui calitati pe care nu le ai), “esti un fel de idol in gasca voastra, ca toata lumea iti cere parerea”, “era deosebita prin naturalete, umor, lipsa prejudecatilor si a franchetii - si probabil prin prisma caracterului meu puternic si a personalitatii mele care il atragea, reprezentam o provocare pentru el”, “Unii sunt subiectivi, poate din cauza ca ma indragesc foarte mult. Indragesc omul si de aceea ma vad si mai eleganta decat sunt”, “eu eram un suflet sensibil, intr-o lume sceptica”. Irina insasi s-a facut fufa: “-De unde stii tu ca e o fufa [Alexandra]?/ -Pentru ca o doamna nu bea din sticla./-Te astept jos. Ai baut de atatea ori din sticla...”, “Eram doar o fata simpla si modesta”. Poftim?! Tu? Modesta si simpla? Atribuindu-ti enspe mii de calitati? Vai, dar nu e demn de o lady sa minta asa, mai Irina mai...
  • Ce sa mai, Irina este femeia fatala, femeia mirobolanta care-i da pe spate pe barbati, careia nici un barbat nu ii poate rezista. Toata lumea se indragosteste de ea, zici ca e singura femeie de pe pamant (profesorul german s-a indragostit, Matei a facut-o, Robert la fel, considerand-o “frumoasa noaptea, superba ziua”, Raul si Angel la fel), ce naiba mai? Se aduna barbatii la ea ca mustele la... eh, continuati voi. Dar, in cele din urma, Irina nu demonstreaza decat ca este extrem de egocentrica, plangacioasa, isi plange de mila (Nu face nimic toata ziua, traieste intr-o vila, merge la petreceri, dar se plange ce viata grea are, ca “vai, toata lumea ma place, ce greu sa fii populara”), crede ca intregul Pamant se roteste in jurul ei, ea este buricul pamantului, centrul universului, toata lumea o place, toata lumea o apreciaza, este cea mai cea. Gata, cred ca m-am indragostit si eu...
  • Robert: ”E un barbat superb.”, “E sensibil, cald, romantic, atent, e frumos, e foarte sexy”, “E un barbat foarte responsabil si atent.”, “protector”, “distant”, “Dar el era prea loial, prea onest si prea dispus sa se sacrifice in numele iubirii”, “era fermecator”, “inalt, brunet, armonios si puternic”, “Era un barbat superb, era bun, cald, vesel, si atat de romantic”, “era un barbat inalt, cu un trup atletic, frumos construit”, “era sensibil si bun, empatic si cald, bland si uman”, “era singurul om lipsit de orice urma de egoism”, “avea o alura sportiva, era un barbat frumos, cu o eleganta aparte in comportament - dar ceea ce il facea cu adevarat special era sufletul lui”. Cum?! Dupa toate aceste calitati extraordinare enumerate, sufletul este special la el... mhm, cu siguranta.
  • Matei: “El avea 27 de ani [...] si desi era tanar, era un barbat matur, realizat si puternic”, “era un barbat superb. Avea trasaturi frumoase, era usor efeminat, dar foarte elegant”, “era inteligent, spiritual, cult si foarte cald”.
  • Ma scuzati daca v-am plictisit. Si eu m-am plictisit la cate sunt. Ma mir ca exista atatea adjective in vocabularul limbii romane, pun pariu ca s-au epuizat toate pentru a se descrie pe sine si celelalte doua personaje masculine. Ati remarcat, sper, cum sunt atribuite mult mai multe calitati lui Robert, fratele lui Matei, si nu lui Matei, care este iubitul ei... Asta ar trebui sa ne dea de gandit, nu?
  • Ma mai enerveaza stereotipurile legate de zona Maramuresului. Imi permit sa ma leg de acest aspect tocmai pentru ca locuiesc in Maramures si tin sa instiintez pe oricine ar fi interesat ca nu toata lumea de aici vorbeste cu “ioi”, “tulai, doamne”, “aoleo”, “apai”. Tulai, Doamne, apai vad ca naratoarea nu o stiut asta.
  • Cartea este un dute-vino sentimental continuu. Desi se declara o persoana hotarata, care stie ce vrea, Irina oscileaza intre Matei si Robert. Din nou COINCIDENTA face ca exact dupa ce a fost inselata sa isi dea seama de sentimentele profunde pentru Robert. Dupa aceea revine la sentimente mai bune pentru Matei, dupa aceea acesta o bruscheaza si din nou revine la Robert, Robert isi face o prietena noua si din nou are sentimente pentru Matei. E o ameteala totala care te enerveaza.
  • Desi sustine ca este o lady (da, chiar spune ca este o lady, si nu o data, ci de nenumarate ori), demonstreaza contrarul prin folosirea unor termeni specifici de mahala: “esti un handicapat”, “idiotule”, “hai sictir”, “bai”, limbaj specific unei doamne, ce naiba... Pe langa asta, crizele de isterie si nervii necontrolati sunt alte argumente care demonstreaza ca, intr-adevar, Irina este o lady. (sarcasm)
  • Citatele psihologice fara valoare, menite sa impresioneze, pe mine, drept sa spun, nu m-au impresionat chiar deloc. “[Sunt] un om care a crezut orbeste in oameni, in fericire si in iubire si care a cunoscut gustul amar al esecurilor si al dezamagirilor...” Draga de tine... toate dezamagirile si esecurile sunt din cauza ta si din cauza incapacitatii tale de a te decide ce vrei. Puteai bine mersi sa ramai in Germania, puteai sa-ti deconectezi telefonul, sa te muti (daca tot zici ca ai bani, dar nu vrei sa arati), asta daca voiai intr-adevar sa scapi de cei doi frati, dar atata timp cat tot revii la persoana care ti-a facut rau nu te plange ca esti “dezamagita”.
  • Personajele le consider fiind fara substanta, deloc individualizate. Doar pentru ca sunt prezentati intr-un anumit mod de catre naratoare nu inseama ca asa si este, exista pagini intregi de adjective si epitete care nu isi aveau rostul.
  • Toata starea materiala a lui Matei este exagerata, inca de la vila pe care “a construit-o”, la afacerile in domeniul imobiliar, pana la “Mercedes-ul ultima clasa” pe care il detine, la petalele de trandafiri si sampania oferita intr-un club unei straine... totul este cliseic si telenovelistic.
  • Desfranarea este la casa ei in aceasta carte intrucat Irina are dorinte sexuale nesatisfacute la un moment-dat si incepe sa aiba ganduri necurate, la inceput cu Matei, dupa aceea cu Robert (cand isi toarna inghetata intentionat pe sani pentru a fi remarcata), spionajul partidelor de sex ale  altora si flirtul cu absolut fiecare barbat (si dupa aia, ceva gen “porcule, nesimtitule, cum indraznesti?”).
  • E totul atat de nerealist, cum sa crezi ca Robert (avand o prietena), ii i-a apararea Irinei tot timpul in conflictele cu prietena acestuia? Cum sa crezi ca Irina  o indrageste atat de mult (pe cat sustine ca o face) pe fata lui Matei, insa in nici macar o propozitie nu este descrisa relatia ei cu fetita? Care persoana normala la cap i-ar povesti totul (chiar totul, cu detalii) unui strain ciudat (posibil psihopat) care te suna, dar nu spune niciodata nimic la telefon? Cum sa ajungi sa-i dai pana si noul numar de telefon si adresa acelui posibil psihopat? Ei bine, in “Fluturi”, toate acestea sunt perfect normale.
  • Daca este ceva ce urasc din suflet la o carte este incercarea autorului de a crea un personaj perfect. Nu exista! Incetati sa mai incercati sa il creati, pentru ca devine foarte iritant pentru cititori.
  • Imi pare nespus de rau ca se creeaza impresia ca este ok sa traiesti intr-o relatie unde esti abuzata fizic (prin bruscari), abuzata emotional (prin santaj si amenintari) si tu, ca indragostita-suprem care esti, sa ierti pana si faptul ca partenerul te inseala. Daca acestea sunt valorile promovate in ziua de azi in cartile autohtone, mai bine ma lipsesc.
NOTA: 1/5


sâmbătă, 9 iulie 2016

Recenzie Magonia (Magonia # 1) de Maria Dahvana Headley


Aza Ray Boyle sufera de o boala misterioasa de plamani de cand se stie, boala care o impiedica sa respire normal si sa traiasca precum o adolescenta normala. Nici un doctor nu stie cum sa trateze boala Azei si nici un leac nu a fost gasit, insa Aza este sustinuta de familia ei si de prietenul ei cel mai bun, Jason. Intr-o zi, Aza zareste pe cer o corabie misterioasa, insa nimeni din jurul eu nu o crede, punand halucinatia Azei pe seama efectelor secundare ale medicamentelor. Aza incepe sa auda niste voci care o striga pe nume si o cheama spre cer, dupa care aceasta moare. Tanara pleaca din lumea celor pamanteni si se trezeste intr-un tinut necunoscut numit Magonia, tinut locuit de niste creaturi hibride pasari-oameni. Aza va invata curand ca nimic este ceea ce pare, isi va descoperi originea, va invata despre adevarata ei identitate si va cunoaste rolul pe care-l poarta in salvarea tinutului magic Magonia,



  • Desi am fost putin reticent la inceput si am considerat aceasta serie putin puerila, m-a fermecat imediat ce am inceput sa o lecturez. Personajele Mariei Headley au un farmec in nebunia lor. Nici un subiect nu ramane nediscutat cu personaje precum Aza si Jason, doi tineri proscrisi, inteligenti care sunt in stare de orice pentru bunastarea familiilor lor si pentru bunastarea celor pe care iubesc. M.D. Headley creeaza o noua serie de fantezie pentru tineri magica si unica prin subiectul abordat in sine. 
  • Magonia este un tinut magic ascuns intre nori, populat de pasari-oameni aflati in razboi cu oamenii pamanteni care, in ignoranta lor, distrug planeta si astfel pun in pericol vietile magonienilor. Ne sunt prezentate niste creaturi magice cu care eu, personal, nu m-am mai intalnit pana acum, decat poate, intr-o mica masura, in seria Maximum Ride de James Patterson, care contine persoanje asemanatoare: hibrizii oameni-pasari. Acestia au puterea de a controla fortele elementale prin cantecul lor cu ajutorul pasarilor dinauntrul lor: canwr-ii. Dar ce te faci cand nici propriul tau canwr nu colaboreaza cu tine?
  • Aceasta carte este un exemplu ca: Da, se poate ca o carte sa fie de fantezie si sa includa ceva mitologie, care insa sa nu fi fost arhi-utilizata in genul YA, fantasy (vezi vampiri, varcolaci etc.) si sa fie originala, unica in acelasi timp. Fiti alaturi de Aza in calatoria sa magica si emotionanta dincolo de nori, catre tinutul Magonia.



Fragment

”O sa intelegi curand, Aza, ce inseamna sa fii responsabil pentru viitorul poporului tau. Unii dintre noi sunt nascuti sa fie simpli membri de echipaj pe corabie, altii sunt nascuti pentru a fi capitani. Corabia asta a fost salvarea mea, asa cum va fi si pentru tine. Asa cum vei fi si tu pentru poporul tau,”


Alcatuirea cartii

300 pagini, 30 de capitole

NOTA: 4/5


duminică, 3 iulie 2016

Recenzie Ingeri Cazuti (Penryn si sfarsitul lumii # 1) de Susan Ee


Este sfarstiul lumii si Pamantul este invadat de Ingerii Apocalipsei. Penryn, o tanara de 17 ani, incearca sa supravietuiasca in lumea distrusa de ingerii razbunatori alaturi de sora sa mai mica Paige, aflata intr-un scaun cu rotile, si de mama sa, a carei nebunii se manifesta in cele mai inoportune momente si in cele mai neobisnuite moduri. Penryn salveaza un inger de la executare dupa ce acestuia i-au fost retezate aripile, in timp ce ingerii o rapesc pe Paige. Nestiind incotro sa o apuce sau ce e de facut acum, Penryn il tine captiv pe ingerul fara aripi. Impreuna vor porni intr-o aventura periculoasa presarata cu pericole la tot pasul. Insa, intrebarea ramane, de ce invadeaza ingerii pamantul si nimicesc oamenii care li se opun? In cine poti avea incredere: in oameni sau in ingeri? Descoperiti aventura primejdioasa a lui Penryn in lumea apocaliptica invadata de ingeri in primul volum al seriei ”Penryn si sfarsitul lumii”: ”Ingeri cazuti” de Susan Ee oferit de libraria online Libris.

Susan Ee ne ofera o experienta unica alaturi de o eroina noua, neinfricata, determinata sa lupte pentru familia ei si chiar pentru supravietuirea in aceasta lume aflata in colaps. Daca pana acum ne-am obisnuit ca ingerii sa fie personaje pozitive, aflati in pozitia de salvatori ai omenirii, aceasta serie o sa ne schimbe total parerea despre ingeri. Insetati de razbunare, dornici de a varsa sange si de a urma ordine orbeste, ingerii din ”Penryn si sfarsitul lumii” fac din aceasta serie una unica. Incarcata de emotii coplesitoare si actiune care-ti taie suflul si te face sa parcurci capitolele intr-o maniera rapida ”Ingeri cazuti” aduce un aer nou in genul Paranormal/SF/Fantasy oferind tuturor fanilor genului o experienta unica alaturi de eroii cartii: Raffe si Penryn.


Fragmente

”Imaginea chipului lui frumos se estompeaza pe masura ce mi se ingreuneaza pleoapele. N-am mai dormit de doua zile, de teama ca voi rata singura sansa pe care as avea-o daca s-ar trezi ingerul, doar ca el sa moara fara stirea mea. Asa, cum doarme, seamana cu un Fat-Frumos insangerat si inlantuit in temnita castelului. Cand eram mica, eram convinsa ca voi ajunge Cenusareasa, insa acum se pare ca am devenit vrajitoarea ce rea. 
Pana la urma, insa, Cenusareasa nu a trait intr-o ume postapocaliptica invadata de ingeri razbunatori.”



”O mana imi acopera brusc gura. Cu o soapta mai usoara ca aerul, ingerul imi spune sa tac. Primul lucru pe care il vad in lumina slaba a lunii este caruciorul de metal. Ingerul trebuie ca a sarit de pe canapea si l-a impins pana aici in fractiunea de secunda cat i-a uat sticlei sa se sparga. Imi dau seama ca, daca, pe moment, eu si ingerul suntem de aceeasi parte a baricadei, cineva ne ameninta pe amandoi.”



Alcatuirea cartii

47 capitole, 345 pagini



Comanda cartea din colectia de carti online a librariei online Libris AICI

Urmatoarele volume le gasiti la sectiunea de carti in limba engleza AICI

NOTA: 4/5