Recenzie Trandafirul Negru de D. W. Buffa



     


       















         Andrew Morrison este un tanar avocat ambitios care dupa fiecare proces cerea transcrierea procesului respectiv pentru a-si identifica si repara greseliile. Doar ca greseliile pe care Andrew le facea erau foarte putine, tocmai de aceea isi castigase reputatia de avocat stralucit, care nu pierdea niciodata. Acest lucru i-a atras atentia si lui Nelson St. James, unul din cei mai bogati oameni din America, care l-a invitat intr-o scurta vacanta pe iahtul sau: Trandafirul negru.
         La bordul iahtului, Andrew o cunoaste pe Danielle, sotia mult mai tanara a lui Nelson, o femeie de o frumusete rara de care el se indragosteste imediat. Dar, vacanta ia sfarsit si Andrew nu mai afla nimic despre frumoasa Danielle. Apoi, in sfarsit o reintalneste doar ca in niste circumstante nefericite: ea ii cere ajutorul pentru ca este acuzata de uciderea sotului ei.
         Andrew preia cazul si incearca sa afle tot ce s-a intamplat intre Danielle si sotul ei in noaptea in care aceasta ii marturiseste ca l-a impuscat. Dar pasiunea dintre cei doi nu poate fi data la o parte, iar ei isi petreceau ziua la proces, iar noptile cu intalniri patimase si deghizari excitante. Tanarul avocat reuseste imposibilul, iar Danielle este declarata nevinovata. Andrew, fericit, isi face planuri pentru ei, dar femeia dispare imediat dupa proces, iar el afla adevarul. Nimic din ce-i spusese Danielle nu era adevarat, il mintise, isi batuse joc de el, iar el era capabil de orice pentru ea. Dar Andrew nu are de gand sa lase lucrurile asa: isi da demisia de la servici si porneste pe urmele femeii pe care o iubeste, jurand razbunare...
Fragmente:

"Toata lumea este fascinata de crima, dar tu esti singurul de-aici care cunoaste totul despre o crima. Ai lucrat cu toti oamenii acestia...ai fost implicat in toate acele cazuri... Probabil ca te-ai gandit la acest aspect: ce-ai face daca ai vrea sa ucizi pe cineva, dar nu ai dori sa fii prins. Spune-ne, Andrew Morrison, spune-ne cum se comite o crima perfecta!"

"Uneori, avea banuiala intunecata ca expresia de detasare care plutea pe fata ei chiar si cand faceau dragoste nu ascundea nimic, ci era expresia adevarata a ceea ce era ea: o femeie care traia la suprafata pentru ca avea numai suprafata, nimic in profunzime. Asta era ea."
"A incercat sa-si aduca aminte ce-i facuse ea si pentru ce se afla el acolo. Repetase, de nu stiu cate ori, repetase fiecare cuvant pe care voia sa i-l spuna. De zeci de ori vazuse scena derulandu-se iar si iar in mintea lui: expresia de pe fata ei in momentul in care afla ca tot jocul ei duplicitar, cu grija pus la cale, nu fusese de ajuns, ca el stia si o va face sa plateasca."
Parerea mea:
Mi-a placut foarte mult aceasta carte: mi-au placut scenele de la proces, cu un avocat al apararii genial care stia si profita de fiecare detaliu pentru a discredita procurorul, o judecatoarea serioasa si obiectiva, o acuzata frumoasa pe care toata lumea o considera deja vinovata. A fost o carte interesanta, palpitanta, care iti starneste curiozitatea si te face sa intorci si iar sa intorci pagina pentru a afla ce s-a intamplat. O recomand!

COMANDA CARTEA AICI



Comentarii