Mini-recenzie A doua luna plina (Femei din Cealalta Lume vol. 2) de Kelley Armstrong

Elena ramane doar cu Jeremy in Stonehaven dupa ce restul Haitei pleaca cu treburi. Insa pericolul inca mai pandeste. Elena este urmarita din ce in ce mai mult de catre niste tipi misteriosi imbracati militareste. Aceasta se intalneste cu Ruth si Paige Winterbourne - doua vrajitoare care o pun in tema cu ce se mai petrece in lumea paranormala. Toate creaturile supranaturale sunt in pericol, deoarece cineva le rapeste. Dar Elena refuza sa creada asta si ajunge sa fie rapita si ea si dusa intr-un loc secret bine pazit. Acum totul depinde de ea. Aici intalneste si alte creaturi supranaturale, dar si oameni care ii analizeaza pe fiecare-n parte. Printe acestia se afla si Winsloe - un tip care incepe sa o simpatizeze pe Elena, dar care ii repugna acesteia.
Tot ce trebuie Elena sa faca este sa supravietuiasca in acesta cosmar. Si, desigur, sa evadeze... Dar pana acolo este cale lunga.

Daca va scapa Elena nevatamata sau nu din toata aceasta poveste, vedeti in cel de-al doilea volum al seriei.

Un singur comentariu am de facut: prea multe personaje! Daca nu ti le notezi undeva, care ce e si ce a facut, risti sa te pierzi. Eu am facut-o... Adevarul este ca al doilea volum nu s-a ridicat asteptarilor pe care le aveam. A fost cam mediocru...

Citate

"-Crima? Vrei sa spui ca e mort?!
-Nicidecum, trage doar un pui de somn confortabil, i-am raspuns in zeflemea. Oamenii se odihnesc intotdeauna mai bine cu capul rasucit la nouazeci de grade. Arata confortabil, nu?"

"Nu fusesem îngrijoraţi de investigaţia poliţiei. Din experienţa mea, detectivii de la omucideri sunt o adunătură de isteţi, destul de deştepţi să ştie că nu există vârcolaci. Dacă ar fi găsit răni cu urme canine, ar fi văzut un măcel comis de un câine. Dacă ar fi găsit răni cu urme umane, ar fi văzut o crimă înfăptuită de un psihopat. Dacă ar fi găsit răni cu urme atât umane cât şi canine, ar fi văzut un psihopat cu un câine sau ar fi considerat că locul faptei a fost alterat de un câine. Nu ar vedea niciodată un cadavru parţial mâncat, urme de tălpi şi blană de câine şi să spună: „Dumnezeule, avem un vârcolac!" Chiar şi ţăcăniţii care cred în vârcolaci n-au văzut asemenea crime ca fiind înfăptuite de vârcolaci. Erau prea ocupaţi să caute bestii înnebunite, jumătate umane, care urlă la lună, fură copii din leagănul lor şi lasă urme care se schimbă în mod misterios din labe în picioare. Aşa că atunci când am citit o astfel de ştire, a trebuit să mă îngrijorez ce alte informaţii avea în ofertă vânzătorul."

Comanda cartea AICI

NOTA: 3.5 / 5


Comentarii