Este ziua Bellei, iar familia Cullen se asigura ca aceasta are parte de cele mai frumoase surprize, desi aceasta a specificat ca nu doreste nimic special. Insa un eveniment neprevazut o face pe Bella sa se intristeze si sa se intrebe daca este tocmai in siguranta cu vampirii Cullen. Acest eveniment ii fac pe cei din familia Cullen sa paraseasca Forks si sa o lase pe Bella singura. Un lucru nu foarte inteligent, daca ma intrebati pe mine. Insetati de sange, Victoria si Laurent doresc sa razbune moartea prietenului lor, James, si sa o omoare pe Bella. Cu prietenii ei vampiri departe de Forks, va reusi Bella sa scape cu viata din aceasta poveste de groaza interminabila? Va reusi sa treaca peste despartirea de Edward sau durerea o va macina pe dinauntru? Si tocmai cand credea ca nu mai e speranta, ii sare in ajutor un prieten bun si o mai face sa uite de durere.
Parerea Mea
Desigur ca nu mi-a convenit cand familia Cullen a plecat si au lasat-o de izbeliste pe Bella, stiind ca Victoria si acolitii ei pot reveni sa-i faca rau oricand doresc. Dar au facut ceea ce trebuia facut. Bella a fost destul de enervanta cateodata incat m-a facut sa-mi dau ochii peste cap de cateva ori. De ce? Era prea obsedata de gandul de a fii cu Edward. Lunile treceau, iar ea nu-si revenea din depresie. Inteleg ca poate a fost primul ei iubit, dar mi s-a parut cam prea trasa de par toata treaba asta. Sa ajungi pana la momentul in care-ti vine sa te sinucizi... In fine... Ma bucur insa ca s-a imprietenit cu Jacob Black, iar relatia lor a evoluat. Si tocmai cand credeai ca se poate intampla ceva intre cei doi: BOOM!! Cullen-ii... Pe langa asta, cartea a fost destul de captivanta si sa te faca sa se intrebi ce se va intampla in continuare.
Citate
"Edward impusese cu grija multe limite in ceea ce priveste relatia noastra fizica, cu intentia de a ma mentine in viata. Desi pastram, din motive de siguranta, distanta intre pielea mea si dintii sai ascutiti si veninosi, aveam tendinta dea a uita de toate acese lucruri oribile cand ma saruta."
"Poate intr-o zi, peste ani- daca durerea s-ar diminua si ar deveni suportabila-, as putea sa ma uit in urma la acele luni care vor ramane mereu cele mai bune din viata mea. Si, daca ar fi posibil ca durerea sa se inmoaie in asa fel incat sa-mi permita lucrul acesta, eram sigura ca as fi recunoscatoare pentru timpul pe care mi-l acordase. Mai mult decat cerusem, mai mult decat meritasem. Poate intr-o zi voi vedea lucrurile in felul acesta."
"Dar daca gaura asta din sufletul meu nu se va mai vindeca niciodata? Daca marginile sangerande nu se va mai vindecau? Daca rana era permanenta?"
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Asteptam parerile voastre!