Recenzie La inceput a fost minciuna de Oana Heller

Romanul incepe cu un flash-forward din viitor cu confruntarea dintre Alis si Eric. Alis se arata consternata de relatia "bolnava" dintre fiul ei Thomas si Eric si incearca sa-l faca pe barbat sa-l lase in pace pe fiul ei odata pentru totdeauna.
Thomas este prieten de cand se stie cu Vlad, iar cand acesta da o petrece aniversara, Thomas se alatura petrecerii, desi Vlad isi face griji ca acesta nu s-ar distra si ar sta doar intr-un colt observandu-i pe ceilalti cum petrec. Aici, Thomas incearca sa agate o fata si ii da de baut, insa ii ofera prea mult, iar acesteia i se face rau. Neiesindu-i pasenta, Thomas se imbata, iar Vlad il pune pe Eric, varul sau mai in varsta decat el cu aproape 20 de ani, sa il duca acasa. Totul se schimba in acea seara. Eric profita de faptul ca Thomas este ametit de aburii alcoolului, asa ca intretine relatii fizice cu acesta. Dupa cateva zile, dupa ce Thomas isi da seama incet incet ce s-a petrecut in acea seara, merge sa-l caute pe Eric, stiind ca este varul lui Vlad. Il gaseste singur acasa si voit sau nu, ajunge sa se culce din nou cu Eric. Cei doi incep o relatie bazata mai mult pe contactul fizic, Eric traind in minciuna, deoarece urmeaza sa se casatoreasca cu Tatiana peste cateva luni.  Dar, dupa cum bine stim, minciuna are picioare scurte, iar relatia dintre cei doi iese la iveala, liceul unde invata Thomas bubuie de barfe si familiile descopera socate relatia ascunsa de ambele parti, atat de Eric, cat si de Thomas. 
Incotro va duce povestea? Ce se va intampla cu cei doi barbati? Cum vor reactiona familiie la o astfel de veste si cum se va incheia aventura amoroasa a tanarului Thomas... descoperiti in acest prim volum al seriei.

Parerea mea / Detalii
  • Pentru inceput ii multumesc frumos Oanei Heller ca a avut binevointa de a-mi oferi un exemplar din romanul ei de debut. Cartea vine frumos cu o coperta intriganta albastra inchis, coperta este cu clape, iar pe clapa de la sfarsit gasiti un semn de carte realizat de autoare si de sora ei. O felicit pentru ca a avut curajul sa scrie o carte care abordeaza subiectul homosexualitatii. Nu este un subiect usor, nu este unul care sa fie inghitit de toata lumea, dar asta nu a oprit autoarea din a scrie acest roman. Bravo ei!
  • Cred ca suntem cu totii maturi pe aici cand spun ca fiecare are dreptul de a fi asa cum vrea sa fie si mai presus de asta, sa iubeasca pe cine vrea. Traim in secolul XXI si relatiile homosexuale si lesbiene nu mai sunt un subiect tabu, mai ales ca acum din ce in ce mai multe stat au legalizat casatoriile intre persoanele de acelasi sex. Vedem relatii de genul si in filme, seriale, iar acum si in carti. Si editura Trei a inceput sa scoata volume cu teme lgbt (lesbian-gay-bisexual-transexual): Will Grayson, Will Grayson de John Green si Aristotel si Dante descopera secretele universului de Benjamin Alire Saenz.
  • Nu pot sa zic ca ma incanta cartile in care personajele principale se descriu direct, zicand ca "Sunt asa...si asa...", dar in cazul de fata poate ca lucrul acesta este benefic deoarece parerea lui Thomas despre el insusi difera de cea a prietenului sau Vlad despre el. Thomas se considera un outsider, un proscris, incapabil sa se integreze in societate, cu o parere proasta despre persoana proprie si despre aspectul sau fizic, dar si cu o perceptie gresita a cum il percep altii pe el. Pe de alta parte, Vlad il considera "baiatul de aur", cel care primeste atentia fetelor, primeste rolurile in piesele de la scoala, dar care nu doreste sa se integreze, ci prefera sa-si planga de mila, sa fie depresiv de unul singur. Si la randul sau Vlad se considera un proscris. Thomas se doreste a fi un tip matur care stie ce vrea, insa cel putin in relatia cu Eric este foarte imatur, ii place sa se joace, sa-l intarate, iar eu personal nu-l vad pregatit pentru o relatie.
  • Limbajul este unul atat elevat, cat si pe alocuri vulgar. Eu zic ca nu era chiar necesar sa foloseasca astfel de expresii si cuvinte pentru a pune accentul pe frustrarea verbala a unuia dintre personaje. Sincer, se putea si fara. Dar, oh, si romgleza asta... nu-mi place cand cineva amesteca doua limbi in timpul vorbirii, in cazul nostru romana si engleza. Termenii englezesti sunt folositi de majoritatea personajelor tinere din carte, insa si de Rebeca, ceea ce ma face sa fiu intr-un fel circumspect. Chiar ma indoiesc ca o mama ar amesteca expresiile englezesti cu cele romanesti in timpul vorbirii. Stiu ca sunt persoane care vorbesc astfel, dar sa fim seriosi, nu toti tinerii din ziua de azi amesteca limbile cand vorbesc. ;)
  • Toata cartea sta sub semnul introspectiei si a autoobservarii. Fiecare personaj sta si isi analizeaza temeinic actiunile si starile, dar si intamplarile care se desfasoara la momentul respectiv in viata lor. De multe ori am simtit ca actiunea nu duce niciunde, deoarece cartea se bazeaza mai mult pe parerile fiecaruia despre situatiile ivite si despre ei insisi si se pune mai putin accentul pe intamplarile in sine. Este foarte obositoare cartea, pentru ca vreo 70 % din ea este doar introspectie, si mama, ce mai instrospectie... Exista pagini intregi de analiza proprie a sentimentelor si trairilor. Inteleg ca aceasta este o metoda de a ne face sa cunoastem din ce in ce mai bine personajele, insa ce-i prea mult strica.
  • Pe de alta parte, ma bucur ca exista perspective narative multiple si ca aflam parerile mai multor personaje despre situatiile ivite si despre celelalte personaje, nu doar a personajului principal, cum suntem obisnuiti de cele mai multe ori. Exista 5 perspective narative, povestea fiind spusa din punctul de vedere al lui Thomas, Eric, Rebeca, Alice si Vlad. Fiecare vede lucrurile subiectiv, dupa cum este si normal de altfel... si fiecare vede adevarul propriu si considera ceea ce crede ca fiind adevarat, chiar daca poate nu este asa.
  • M-a surprins foarte neplacut atitudinea lui Thomas mai spre sfarsitul cartii, cand povestea parea ca vrea sa se apropie de un final... Thomas era extrem de nerespectuos la adresa parintilor sai, le vorbea urat si ii provoca, insa la final, totul se intoarce impotriva lui. Poate daca folosea un alt ton, daca ii explica mai cum mult calm problema si punctul sau de vedere nu se ajungea unde s-a ajuns. Ei, atatia daca si poate... In orice caz, lucrurile degenerand mai spre final tindeau sa ajunga in zona tenelovelistica si chiar ma temeam ca acolo va ajunge. Dialogurile sunt de multe ori lungi si obositoare si mi se par neverosimile, chiar mi se pare mai mult decat ciudat atunci cand vorbesti sa i te adresezi unei persoane in paragrafe intregi. Chiar vorbeste cineva asa?
    Imi place in schimb acel cliffhanger de la finalul cartii, care te lasa sa-ti doresti sa citesti si urmatorul volum din serie. 


Thomas



Alcatuirea cartii

4 capitole mari, mai multe subcapitole din perspective diferite, 486 pagini

Eric


Fragmente

"Cred ca m-am nascut stiind singura cale catre fericire: coborarea asteptarilor. Pentru ca in momentul in care ai asteptari inalte, orice mic defect te intristeaza; orice nu se ridica la nivelul lor te indispune, iti rapeste acel ceva pe care tu in consideri un lucru de drept. Pe cand, atunci cand nu ai nici o speranta, lucrurile rele nu sunt jigniri, iar lucrurile bune sunt intotdeauna o minune, un lucru special, unic. Cand nu astepti nimic si nu mai ai speranta, atunci si doar atunci reusesti sa apreciezi toate frumusetile din lume, pentru ca doar asa poti aprecia fiecare lucru in mod neconditionat."

"Nu credeam nici atunci in basme, consideram ca daca doresti ceva, singurul mod in care il poti obtine este folosindu-te de inteligenta si abilitatea ta. Nu am crezut niciodata in zane si spiridusi si am detestat printii pe cai albi. Printii pe cai albi si zanele cele bune sunt cei mai mari dusmai ai umanitatii; ii invata pe copii ca intotdeauna cand viata e grea, cand esti nedreptatit, cand esti mic si slab, o sa vina un print pe un cal alb sa te salveze, o sa vina o zana si o sa scuture niste praf magic deasupra ta si gata, ti se rezolva problemele. Detest din tot sufletul conceptele astea care te indobitocesc inca din fasa."

NOTA: 2.5/5

COMANDA CARTEA
Vizitati si blogul autoarei AICI pentru mai multe detalii despre serie si cartile urmatoare.



Comentarii

  1. Sunt si eu cam reticienta in ceea ce priveste cartea (sau ma rog, seria) asta. Si nu din cauza orientarii sexuale a personajelor. Ba din potriva, asta m-ar atrage. Asta si faptul ca autoarele au realizat si copertile si toate fan-art-urile si s-au implicat foarte mult. Ce nu-mi place e ideea asta de "chestie deep", de psihologie si psiho-auto-evaluare-ceva. Iar daca spui ca are si un limbaj vulgar de care cu siguranta se putea lipsi si un pic de romgleza ma duce cu gandul la "Ocotpussy". Si numai Dumnezeu stie ce-a fost acolo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr și pe mine m-au impresionat ilustrațiile fetelor și dedicarea lor pentru această serie. M-a amuzat teribil ultima parte a comentariului tău. Eu nu am citit Octopussy, deci chiar nu am nici o idee despre ce se întâmplă în carte, și sincer să fiu nici măcar nu ma atrage cartea. Acuma, tu știi ce fel de persoană ești și ce fel de cărți îți plac. Dacă ești genul de persoană cu mintea deschisă nu are cum să nu-ți placă cartea, însă te va irita ușor lucrurile de care ziceai și tu mai sus.
      Eu zic să-i dai totuși o șansă, poate îți va placea mai mult decât crezi, sau poate nu...tu știi. :)

      Ștergere
    2. Problema e ca-s cam curioasa din fire si probabil ca o sa ajung s-o rasfoiesc macar ^^"
      Oh, crede-ma, nici nu vrei sa stii ~.~"

      Ștergere
    3. Hello. Voiam să-ți spun că dacă ești interesată poți să citești fragmente din romane pe pagina noastră de tumblr.http://oana-si-maria-heller.tumblr.com/

      Despre „chestia deep” n-am ce să-ți spun, nu pot să-mi găsesc scuze sau să dau explicații. Așa îmi vine să mă exprim prin intermediul acestor personaje, așa simt că-mi cer ei, iar eu personal ador descrierile lungi, kilometrice. Am crescut cu Haruki Murakami și Anne Rice. Descrierile și introspecțiile sunt defecte profesional - am făcut arte plastice, 6 ani de zile m-am zgâit la cele mai mici detalii ale obiectelor deci mi se pare firesc acum să mă leg în continuare de toate detaliile posibile sau imposibile. Înțeleg că unora nu le plac descrierile și stilul acesta de ”deep shit” dar eu am scris cartea pentru personaje și pentru cei care apreciază lucrurile pe care le apreciez și eu.

      Aș dori să (nu) menționez ceva de Octopussy. Există o seamă de autoare publicate la acea editură la care a fost publicat Octopussy de care am oroare. Ultimul lucru din univers pe care mi-l doresc este să fiu comparată cu ele. Așa că... sper din tot sufletul că nu scriu ca ea.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Asteptam parerile voastre!

Postări populare de pe acest blog

Finalul (Ingerul Noptii # 4) de Becca Fitzpatrick

Regina Umbrelor (Tronul de clestar # 4) de Sarah J. Maas

Sfidarea (Altfel de ingeri vol.4) - Lili St. Crow