Recenzie Prințul Mecanic (Dispozitive Infernale vol. 2) de Cassandra Clare

Consiliul se întrunește pentru a hotărî dacă Charlotte Branwell și soțul ei, Henry, sunt capabili să conducă Institutul din Londra în continuare, după ce Axel Mortmain a dispărut fără urmă. Deși Benedict Lightwood își dorește să preia conducerea Institutului, consulul Wayland le dă lui Charlotte și lui Henry un ultimatum: să îl găsească pe Mortmain în termen de 14 zile și să îl aducă în fața justiției. Consulul le mai cere ca Sophie și Tessa să se antreneze astfel încât să fie pregatite de luptă, un antrenament demn de Vânătorii de Umbre. Benedict îi pune la dispoziție pe copiii lui: Gabriel și Gideon, ca antrenori pentru fete. Charlotte și restul membrilor Institutului trebuie să apeleze la toți așii din mânecă pentru a-i da de urmă lui Mortain, lucru greu de realizat întrucât nici unul dintre ei nu știu de planurile acestuia. Cert este ca Nathaniel a înșelat încrederea surorii lui, Tessa, odată, iar aceasta din urmă nu se va mai baza pe ajutorul lui vreodată. Însă trădarea vine din interior, iar Tessa va descoperi că cei care-ți sunt cel mai aproape te pot da pe mâna dușmanului oricând.

Citind-o acum, în 2020, când seria s-a finalizat de mult timp, intervine doza aceea de predictibilitate, de previzibilitate, în sensul în care știi că situația nu va fi concluzionată favorabil nici în primul volum, nici în al doilea, ci abia în al treilea volum al trilogiei. Asta spulberă puțin din sentimentul anticipator. Probabil ăsta ar fi unul dintre dezavantajele pieții noastre de carte, faptul că editurile se mișcă greu. Dacă aș fi citit de exemplu seria în 2010-2013 imediat ce au apărut, probabil aș fi rămas cu un sentiment de incertitudine, de "Oare ce o să se întâmple în continuare", fără ca măcar să știi câte volume vor fi in serie, dar așa, știind din start că este o trilogie, primele două volume vor constitui doar o introducere și un context pentru magistralul final din volumul trei.
Mi-au plăcut foarte mult dialogurile și interacțiunile dintre personaje (în special Will-Tessa-Jem): spumoase, amuzante și inteligente. Remarci sarcastice, ironice și pline de înțepături pe care doar un adolescent veritabil le poate servi, rămânând în același timp un personaj plăcut. Demn de apreciat este și faptul că autoarea a făcut multă muncă de cercetare pentru a scrie această serie. Dovadă stau citatele de la începutul fiecărui volum, cunoștințele despre literatură ale Tessei și ale lui Will. Trebuie să menționăm că în perioada în care acțiunea se petrece implică faptul că literatura era un termen nou pentru oameni. Oamenii ar fi citit orice pentru a se distrage de la viețile lor monotone din fabrici și de la munca grea cotidiană și asta implică multe povești cu care ei să rezoneze: povești despre trudă, perseverență, dezvoltare umană, care să aibă deseori o morală și în care iubirea și norocul să triumfe. Așa că este lesne de înțeles de ce Tessa și Will, doi tineri cu suflete zbuciumate, cărora nu prea le-a surâs norocul în viață, aleg literatura ca metodă de escapism. Cu toate acestea însă, încercarea Cassandrei Clare de a introduce și păstra seria în epoca respectivă este ușor forțată. Înțelegem ca tinerilor protagoniști le place literatura, însă care persoană pe lumea asta vorbește în citate din cărți și recită poezii care (culmea) se potrivesc mănușă situațiilor pe care ei le întâlnesc? Eu personal nu am întâlnit vreo astfel de persoană, poate voi... Toate acestea mă fac să mă gândesc ca autoarea a forțat puțin nota. Pe lângă asta, pentru a încheia într-o notă pozitivă, Cassandra știe foarte bine să contureze niște personaje realistice, bine individualizate, pe care nu ai cum să nu le îndrăgești.

Personaje: 
Tessa Gray
Nathaniel Gray - fratele Tessei
William Herondale
Charlotte Branwell - sefa Institutului din Londra
Henry Branwell - sotul lui Charlotte
Jessamine Lovelace
James Carstairs (Jem)
Sophie - servitoare la Institut
Camille Belcourt - vampir
Cyril Tanner - fratele lui Thomas
Bridget Daly - bucătăreasă la Institut
Woolsey Scott - șeful haitei de varcolaci a Londrei
Aloysius Starkweather - conducatorul Institutului din York
Hyacinth - spirit al naturii

"Te blestem, a spus creatura. Toți cei care te iubesc vor muri. Dragostea va însemna totodată propria lor distrugere. Poate va dura câteva clipe, poate va dura câțiva ani, dar toți cei care te vor privi cu dragoste vor muri din această pricină, dacă nu te îndepărtezi de ei pentru totdeauna."

Alcătuirea cărții
21 capitole, 430 pagini

Nota
4/5




Comentarii