Mini-Recenzie Nori de furtuna (Dosarele Dresden vol. 1) de Jim Butcher


Închideți-vă ochii și imaginați-vă că ființele supranaturale sălășluiesc alături de noi în viața de zi cu zi și au slujbe normale ca oricare dintre noi. Ei bine, printre ei se numără și Harry Blackstone Copperfield Dresden - vrăjitor cu acte în regulă pe care îl puteți găsi și în Pagini Aurii. Pentru un tarif "rezonabil", Harry promite să găsească obiecte pierdute, să facă investigații paranormale și să ofere consultanță și sfaturi celor aflați în dificultate. Harry lucrează și pentru departamentul poliției din Chicago, oferind ajutor în cazurile care implică o doză de paranormal. Împreună cu Karrin Murphy - șefa Echipei de Investigații Speciale din Centrul orașului Chicago, Harry trebuie acum să deslușească misterul legat de moartea în condiții suspecte a Tommy Tom si a damei de companie Jennifer Stanton. Harry începe să suspecteze însăși comunitatea supranaturală din care face parte și va descoperi ca cineva dorește să îi însceneze lui totul. Cu Consiliul Alb pe urmele sale, scorpioni giganți și demoni amenințători, Harry va avea nevoie de tot norocul să scape basma curată, și mai presus de asta, să scape cu viață.


Îmi place ideea de a face totul pe față. Am căpătat destul de multă experiență cu romanele fantasy încât să știu că de obicei în cărțile cu personaje cu origini supranaturale, exista doza accea de mister și ascunziș din partea personajului principal care dorește ca identitatea să îi rămână secretă, însă Harry Dresden este un vrăjitor care nu își ascunde originile, mai mult, face chiar o profesie din asta. De aici și numeroasele antipatii care îl urmează. Însă Harry devine un erou fără să vrea, plin de sarcasm și umor negru care fac din el un personaj îndrăgit, un vrăjitor redutabil și un inamic pe care nu ai vrea să ți-l faci. Deși a avut o grămadă de acțiune antrenantă, elementul de suspans a fost si el prezent, însă parcă i-a lipsit ceva, a avut un erou aproape devenit anti-erou, dar și un sfârșit cam anti-climatic și ușor grăbit. Sper doar ca următoarele volume să fie mai bune.


"Îmi zvâcneau tâmplele și-mi tremurau mâinile, dar am coborât scara, intrând în atelierul meu de lucru - și am început să descopăr cum poți smulge inima cuiva din piept, de la optzeci de kilometri distanță. Cine spune că eu unul nu fac niciodată nimic amuzant în nopțile de vineri?"

Alcătuirea cărții

280 de pagini, 27 de capitole

Nota

3.5/5


Comentarii