Recenzie Coraline de Neil Gaiman

Aceasta este prima carte scrisă de Neil Gaiman pe care am citit-o, una care rămâne cea mai ciudată si dătătoare de fiori povesti  pentru copii. Probabil că nu va fi ultima poveste a lui Neil Gaiman pe care o voi citi [poate că știți că am o inclinatie pentru cărțile înfiorătoare ...]. : D

Lumea lui Coraline Jones (trebuie menționat: Coraline, nu Caroline), o fată care locuiește împreună cu părinții ei într-o clădire comună, alături de alți adulți plictisitori, are parte de o turnura neașteptată atunci când fata găsește o cameră ascunsă care este întotdeauna incuiata. Cu cheia de fier negru, Coraline deschide ușa unui univers alternativ, unde la prima vedere totul pare normal. Dar lucrurile se vor schimba pentru ea când isi cunoaște mama ei din acest univers. Niciodată în viața mea nu am văzut o figură mai înfiorătoare decât cea a celeilalte mame.

Este pur și simplu material demn de coșmaruri mama aceasta

Totul merge bine până când lui Coraline este interzis să se întoarcă acasă în lumea ei de către Cealalta Mama, așa-numita Creatoare. Numai acum coșmarul teribil începe cu adevărat pentru Coraline, care caută ajutor în celelalte versiuni alternative ale personajelor pentru a scăpa nevatamata din aceasta aventura bizară și confuză:

Nimic nu s-a schimbat. Vei merge acasă. Vei fi plictisita. Vei fi ignorata. Nimeni nu te va asculta, nu te asculta cu adevarat. Ești prea inteligenta și prea liniștita pentru ca ei să înțeleagă. Nici măcar nu-ți spun numele corect. 

"De unde stiu ca iti vei pastra cuvantul?", A intrebat Coraline, "ma jur", spuse cealalta mama, "jur pe mormantul mamei mele." "Are un mormant?", A intrebat Coraline "O, da", a spus celălalt mamă. "Am pus-o acolo chiar eu insumi. Și când am găsit-o încercând să se târască afara, o pun înapoi.

Dacă acest citat nu strigă CREEPY! Nu știu ce altceva ... 

M-am gandit daca aceasta este o poveste potrivita pentru copii sau daca e destinata publicului mai in varsta. Unele pasaje au fost destul de înfiorătoare dacă sunteți o persoană cu o imaginație sălbatică, iar autorul te face cu adevărat să te întrebi dacă Coraline va scăpa vreodată de Cealaltă Mama - cea malefica ​​și daca va scăpa din universul alternativ. Trebuie să ii admirăm curajul lui Coraline, deși... nu toți am fi fost atât de curajoși daca ne-am întâlni cu infricosatoarea-teribila-sinistra-Cealalta-Mama-paianjen-monstru. Dacă eram în acea aventură specială la vârsta ei, probabil aș fi așezat într-un colț (mai ales pentru că urăsc păianjenii) și  as fi lăsat-o pe mama nebună să mă devoreze, transformându-mă într-un mic înger...

"Pentru că," spuse ea, "când ești speriată, dar tot o faci oricum, inseamna ca esti curajoasă."

Mi-au plăcut ilustrațiile lui Chris Riddell pentru carte, ele se potriveau cu povestea foarte bine și bineînțeles că erau la fel de înfiorătoare ca povestea însăși.

PS. Probabil am folosit prea mult cuvântul înfiorător...

Nota:

3/5