Recenzie Enshrine de Chelle Bliss

Cand am dat peste aceasta carte, am fost imediat atrasa de coperta. Apoi am citit descrierea si mi s-a parut interesanta. Insa ce am gasit in interior a fost si mai surprinzator.  Descrierea nu spune nimic clar, deci faptul ca povestea se bazeaza pe lupta cu cancerul, a fost ceva neasteptat.

Callie este o tanara care crede ca detine tot ce isi doreste: are un job care o face fericita, un apartament nou si modern, o colectie impresionanta de pantofi si o prietena buna care ii sta alaturi. Totul se schimba din cauza unui apel telefonic, care ii da viata peste cap…

Ea afla ca este bolnava de cancer, mai exact- leucemie. Ironic, ea lucreaza in microbiologie si incearca sa gaseasca leacul pentru aceasta boala crunta. Nu-i vine sa creada ca tocmai aceasta boala ii pune viata in pericol.

Callie se inchide in apartamentul ei, nu raspunde la telefon, nu vorbeste cu nimeni, se izoleaza complet. Asta pana cand cineva ii sparge usa. Rebecca- prietena ei o gaseste intr-o stare depresiva si afla motivul pentru care s-a izolat. Alaturi de Rebecca sta Bruno- cel vinovat de daramarea usii. Acesta preia fraiele situatiei si are grija de Callie. Stie exact de ce are ea nevoie si cum sa o consoleze.

Bruno este un barbat misterios si periculos. Nu a schimbat cu Callie decat cateva priviri, dar cand Rebecca i-a cerut ajutorul, nu s-a dat in laturi de la nimic!

Porecla lui este “The Butcher”- Macelarul. Lumea se fereste de el, se teme de el, dar acest tip mare, infricosator si periculos este incredibil de grijuliu cu Callie.

Ea crede ca barbatul e un criminal sau ceva de acest gen, altfel nu ar avea o asemenea porecla, nu?

Bruno nu pleaca de langa Callie. Nu o lasa sa cada in melancolie, ci o determina sa lupte. Sora lui Bruno a invins aceasta boala, iar el i-a fost alaturi si a ajutat-o sa treaca prin toate etapele tratamentului. Este hotarat sa faca acelasi lucru si pentru Callie.

La inceput nu intelegeam care e treaba cu coperta. Mi se parea ca nu are legatura cu povestea. Apoi am inteles: Bruno a devenit stanca lui Callie, a sustinut-o si a incurajat-o chiar si cand ea era gata sa renunte la lupta.

Pentru un om certat cu legea, Bruno este foarte grijuliu, tandru, o protejeaza si o ajuta pe Callie. Pe mine m-a bagat in ceata, nu intelegeam cum poate fi atat de diferit. Callie era si ea confuza, dar avea probleme mai mari pe cap.

Un moment foarte emotionant a fost cand Callie se gandea ca isi va pierde parul. Decide sa nu lase asta sa se intample si vrea sa se tunda. Insa nu poate… Sta in fata oglinzii, cu aparatul de tuns in mana si cu lacrimi pe obraji. Bruno intelege ce se intampla. Mai mult decat atat, el face primul pas: se rade pe el in cap si apoi o ajuta pe Callie sa faca acelasi lucru. Cum  sa nu iubesti un astfel de om?

Pe tot parcursul cartii ma intrebam cine e de fapt Bruno? E posibil sa fie el un criminal, asa cum il cred toti? Sau nimic nu este ceea ce pare?

Am aflat raspunsul abia la final, cand si Callie a izbucnit si l-a presat sa ii spuna adevarul.

Va putea Callie sa duca lupta la bun sfarsit? Va invinge cancerul? Ce se va intampla cu ea si Bruno? Vor fi impreuna? Va avea aceasta poveste un final fericit?