Recenzie Vrăjitoarele de Roald Dahl

După moartea părinților săi, un băiat trebuie să locuiască împreună cu bunica sa în Norvegia, insa din cauza testamentului tatălui său, ei trebuie sa se mute la Londra, unde pe băiat il așteaptă o grămadă de aventuri periculoase. Avertizat despre existenta vrăjitoarelor de catre bunica sa, el se trezește în mijlocul unei convenții de vrăjitoare. Băiatul va trebui să dea dovada de inteligență și curaj pentru a scăpa de vrăjitoarele care intenționează să-i omoare pe toți copiii, transformându-i în șoareci, dar cu ajutorul bunicii, a înțelepciunii acesteia și a cunoștințelor dobândite despre vrăjitoare, ar putea fi capabil să scape nevatamat din ghearele vrăjitoarelor.

Este interesant cum numele personajelor nu sunt dezvăluite pe parcursul cărții, ca și când nu ar conta cu adevărat. De asemenea, m-am așteptat la un sfârșit fericit, cu băiatul transformat înapoi în om... m-am simțit puțin dezamăgit din cauza aceasta, insa băiatul și planul final al bunicii sale de a distruge toate vrăjitoarele au ajutat putin și m-a făcut să vad cu ochi mai buni încheierea povestirii. (Este totuși sfârșitul, desi ar fi putut fi explorat mult în alte cărți).


Toți ne-am obișnuit să vedem vrăjitoarele ca niște creaturi înfricoșătoare cu pălării și măturile negre cu care ar fi zburat pe cer, dar vrăjitoarele lui Roald Dahl nu diferă foarte mult de femeile din ziua de astăzi.

Nu înțelegi că vrăjitoarele nu sunt de fapt femei. Arata ca femeile. Vorbesc ca femeile. Și sunt capabile să se comporte ca femeile. Dar, de fapt, ele sunt animale complet diferite. Ele sunt demoni în formă umană.

Și da, am spus femei, pentru că vrăjitoarele pot fi doar de sex feminin.

Adevaratele vrajitoare se îmbracă în haine obișnuite și arată foarte mult ca femeile obișnuite. Locuiesc în case obișnuite și lucrează în meserii obisnuite. [...] O vrăjitoare este întotdeauna o femeie.Nu vreau să vorbesc rău despre femei. Majoritatea femeilor sunt minunate. Dar rămâne faptul că toate vrăjitoarele sunt femei. Nu există o vrăjitoare de sex masculin.

Mi-a plăcut cum ni se dau acele mici indicii despre cum să recunoști o vrăjitoare printre alte femei obișnuite:

Mainile:

[...] O vrajitoare adevarata poartă mereu mănuși atunci când o întâlnești [...] Pentru că nu are unghii. În loc de unghii, are gheare subțiri, ca de pisică, și poartă mănuși pentru a le ascunde. Ai grijă, multe femei foarte respectabile poartă mănuși, mai ales iarna, deci nu te ajută foarte mult aceasta informatie.

Parul:

Cel de-al doilea lucru pe care trebuie să ti-l amintesti este că o vrajitoare adevarata este întotdeauna cheala. [...] Poti sa ma crezi, că nici un fir de păr nu crește pe capul unei vrăjitoare.

Nasul:

Vrajitoarele au nasuri ușor mai mari decât oamenii obișnuiți. Marginea fiecărei nari este roz și curbată, ca marginea unei scoici.

Ochii:

Uită-te cu atenție la ochi, pentru că ochii unei vrajitoare adevarate sunt diferiți de ai tăi și ai mei. Uită-te în mijlocul fiecărui ochi unde în mod normal există un mic punct negru. Dacă ea este vrăjitoare, punctul negru va continua să-si schimbe culoarea și vei vedea focul și dansul de gheață chiar în centrul punctului colorat. Acesta-ti va trimite fiori reci pe sira spinarii.

Picioarele:

- Picioarele, spuse ea. "Vrăjitoarele nu au degetele de la picioare" [...] "Picioarele au capete pătrate, fără degetele de la picioare.

Saliva:

Saliva lor este albastra. [...] Albastru ca afinele, spuse ea.

Publicată în 1983, Vrajitoarele lui Roald Dahl a inspirat un film cinematografic frumos în 1990 și alte lucrări dramatice. Cartea vine cu ilustrațiile lui Quentin Blake, principalul ilustrator al cărții Roald Dahl, dar care nu sunt foarte satisfăcătoare din punct de vedere vizual și estetic (cel puțin nu pentru mine), dar care se potrivesc foarte bine cu povestea.

Citatele au fost traduse personal din versiunea originala, din limba engleza.

Nota:

3/5