Seria The Witcher, creata de autorul polonez Andrej Sapkowski sta la baza uneia dintre cele mai populare francize de jocuri video omonime. Ultima Dorinta este de fapt volumul 0.5 al seriei, reprezentand astfel un prequel al evenimentelor seriei principale. Urmatorul volum publicat la noi drept vol. 2 este de fapt tot un prequel - partea 0.7 a seriei, la fel, intamplarile avand loc inaintea evenimentelor din seria principala. Mi-e greu sa inteleg de ce s-a optat pentru publicarea prequelurilor in conditiile in care foarte rar apar acestea pe piata noastra de carte, insa presupun ca popularitatea seriei a acordat o marja de siguranta editurii pentru a putea scoate si aceste volume. Acestea fiind zise, seria propriu-zisa incepe cu volumul Sangele Elfilor (volumul 1 in seria originala, insa volumul 3 in seria noastra).
Volumul de fata ni-l prezinta pe Gerald din Rivia, un vanator, un vrajitor antrenat sa ucida creaturile monstruoase care bantuie lumea. De-a lungul volumului, Gerald povesteste intamplarile prin care a trecut pana sa ajunga la templul preoteselor Melitele sa ceara ajutor dupa ce este ranit intr-o lupta. Gerald istoriseste despre o fetita nascuta dintr-un incest, care a fost blestemata la nastere sa fie un strigoi, despre un tanar blestemat sa-si petreaca viata ca un monstru, despre un asasinat care i se pune la cale si despre un duh magic care face ravagii intr-un sat.
Ultima dorinta insa a fost lipsita de coeziune, intamplarile fiind destul de greu de inteles - sarind de la o poveste la alta in fiecare capitol, insa povestile dorind sa fie legate intre ele de firul narativ principal - Vanatorul Gerald ajuns ranit la templul preoteselor Melitele incepe sa isi aminteasca despre aventurile prin care a trecut - fiecare capitol reprezentand o alta poveste. Foarte multe personaje ale caror relatii sau identitate a fost prea putin explicata sau inexistenta, ceea ce a dus la confuzia mea ca cititor. Recunosc, nu am foarte multe cunostinte legate de universul The Witcher, singura experienta cu acesta fiind jocul video The Witcher 3: Wild Hunt. Au fost anumite elemente din joc regasibile si in carte, elemente precum Semnele: Yrden, Aard, Aksja, Quen, Igni, pe care vanatorul le utiliza pentru a-si maximiza puterile sau pentru a dobandi anumite avantaje in luptele impotriva monstrilor, insa din nou, care au fost foarte putin explicate si doar folosite. De asemenea, fiind un volum prequel, poate ne-am astepta sa descoperim originea Witcher-ului, ce l-a facut pe el sa devina un vanator de monstri, de ce el din atatia oameni? Cateva detalii sunt mentionate intr-una dintre partile firului narativ principal, insa destul de putin. Singurul capitol care nu a fost de umplutura (ca restul), care chiar a avut noima si un rost in tot volumul de fata a fost Ultima dorinta, ultimul capitol al seriei, in care ne este prezentata intalnirea vanatorului de monstri Gerald cu Yennefer, o vrajitoare puternica, dar irascibila. Aceasta va avea un rol foarte important in seria principala, la fel cum a avut in seria de jocuri. Restul capitolelor insa au fost mai mult menite sa ne familiarizeze cu universul creat de Andrej Sapkowski, cu monstrii acestuia, cu stilul de scris, insa nimic mai mult. Astfel am ramas putin dezamagit de volumul de fata, poate am avut asteptari prea mari sau poate volumul chiar nu a reusit sa-mi satisfaca pofta de cititor fantasy. Sper doar ca volumele urmatoare sa devina mai bune, macar seria principala daca nu volumul 2, care stim deja ca este tot un prequel. *insert eye roll emoji here*
 |
| Forbes |
Oamenilor, si-a intors Gerald capul, le place sa inventeze monstri si monstruozitati. Ca sa para mai putin monstruosi ei insisi. Cand beau de sting, insala, fura, isi altoiesc nevestele, isi infometeaza bunicile neputincioase, palesc cu toporul vulpea prinsa in gainar sau ciuruiesc cu sagetile ultimul unicorn care mai supravietuieste pe pamant. [...] Si le este mai usor sa traiasca.
Alcatuirea cartii
7 capitole, 294 pagini
Nota
2.5/5
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Asteptam parerile voastre!