Recenzie Luminile Nordului (Materiile Întunecate vol. 1) de Philip Pullman

Există o profeţie ciudată despre acest copil: e destinată să aducă sfârşitul destinului. Dar trebuie s-o facă fără să ştie ce face, ca şi cum ar fi natura şi nu destinul ei să ducă treaba la bun sfârşit. Dacă i se va spune ce trebuie să facă, totul se duce de râpă. Moartea va mătura toate lumile iar disperarea va triumfa pentru totdeauna. Universurile vor deveni nimic mai mult decât nişte maşinării interconectate, oarbe şi fără gândire, simţire, viaţă…

Lyra Belacqua este o tânără orfană de 11 ani aflată la colegiul Jordan din Oxford, Marea Britanie. În universul creat de Philip Pullman, toți oamenii dețin un daimon - un animal protectiv cu care pot comunica și care în timpul tinereții omului își pot schimba forma, însă ajunși la maturitate, daimonii își păstrează o singură formă. Daimonii sunt manifestarea fizică externă a „sinelui interior” al unei persoane care ia forma unui animal. Deși de obicei se comportă ca și cum ar fi independenți de oameni, daimonii sunt în strânsă legătura cu aceștia, dau dovadă de inteligență și de capacitatea de a vorbi și de obicei sunt de sex opus persoanei care îl deține.

Unchiul ei, lordul Asriel, un cercetător și explorator se întoarce deseori acasă din expedițiile lui științifice, pentru scurt timp, înainte de a pleca din nou într-o altă călătorie. Însă, de data aceasta, Asriel vine cu o descoperire care le poate schimba viața pentru totdeauna. Lyra îl salvează pe Asriel după un complot care atentează la viața acestuia. După ce predecesorul său, exploratorul Grumman, a murit în condiții suspecte după ce a investigat despre aceeași descoperire, Asriel le prezintă profesorilor de la Colegiul Jordan și decanului niște fotografii cu aurolele boreale, la care uitându-te printr-un anumit spectru, se poate observa o civilizație întreagă transpusă deasupra lumii noastre. 

El obține finantare de la școală pentru a pleca într-o călătorie în Nord și pornește într-acolo numaidecât. În aer, Asriel descoperă o particulă misterioasă, numită Praf, reprezentată de conștiința tinerilor. Lyra primește în dar de la decanul colegiului un Aletiometru, un dispozitiv straniu sub forma unei busole și simboluri, despre care se spune că poate măsura adevărul, care sunt doar șase la număr în toată lumea și despre care se știe că este foarte greu de citit.

Însă un plan nefast se pune la cale când copiii săraci și daimonii lor încep să dispară unul câte unul. Suspiciunile în legătură cu originea misteriosului Praf se adâncesc din ce în ce mai mult, iar Lyra se vede atrasă într-o luptă pe viață și pe moarte, încercând să salveze copiii și să descopere adevăruri ascunse de zeci de ani.

Materiile Întunecate reprezintă un univers complex și original, Philip Pullman dovedind că este un maestru al genului prin folosirea elementelor nemaiîntâlnite până acum: un instrument care poate indica adevărul, creaturi animale legate încă din naștere de oameni, urși războinici cu armuri, straniul Praf și originea acestuia, rase de oameni nemaiauzite până acum și locații fantastice. Trilogia Materiile Întunecate este des atacată de creștini pentru temele abordate de autor, idei anti-teologice precum dominația științei în detrimentul religiei, prezența unei biserici ficționale care conduce prin frică și brutalitate: Magisterium, imaginarea unei biserici și credințe fără Dumnezeu, oferirea unei speranțe a unui Salvator care va schimba lumea în bine, unii chiar numind seria "Ateism pentru copii".

Lucille Clerc

Jane Tranter, producătorul executiv al serialului BBC din 2019 a comentat la Comic Con din San Diego despre viziunea lui Philip Pullman: „El nu atacă religia sau biserica în sine. Atacă o anumită formă de control, în care există o încercare foarte deliberată de a reține informațiile, de a ține oamenii în întuneric și de a nu permite ideilor și gândirii să fie libere... Nu echivalează cu nicio biserică sau o formă religioasă anume din lumea noastră.” în timp ce Liga Catolică a declarat că „scopul cărților este acela de a îndepărta copiii dinspre Biserică în timp ce promovează ateismul.”

Fără îndoială însă, seria Materiile Întunecate poate fi citită ca o formă de ficțiune (după cum este și menită să fie citită) și privită ca o creație fantasy de cel mai înalt nivel. 

Nu avea niciun rost să întrebe ce însemna aceasta, îl simţea greu în mână, cu faţa de cristal strălucind şi corpul din alamă prelucrat cu mare fineţe. Era un ceas foarte mic sau o busolă pentru că avea limbi care arătau diferite zone pe cadran, dar în loc de ore sau de punctele busolei, pe cadran erau imagini, fiecare dintre ele pictată cu o precizie extraordinară, ca şi cum ar fi fost făcută pe fildeş, cu cea mai fină pensulă de gravură. Răsuci cadranul încet ca să le poată vedea pe toate. Era o ancoră, o clepsidră cu un craniu deasupra, un taur, un stup de albine… Treizeci şi şase în total iar ea nu putea nici măcar să ghicească ce însemnau.

Alcătuirea cărții

3 parti, 23 capitole, 403 pagini