Recenzie Potirul de sub stâncă (Tărâmul Întunericului vol. 1) de Susan Cooper

Jane, Simon și Barney Drew merg împreună cu părinții lor în vacanța de vară în Cornwall, unde îi așteaptă unchiul lor enigmatic Merry, care închiriase misterioasa Casă Cenușie pentru șederea lor. Explorând locuința, copiii descoperă în spatele unui dulap uriaș o ușă care duce la mansardă. Jucându-se de-a aventura, Jane, Barney și Simon se imaginează ca fiind exploratori și găsesc printre lucrurile abandonate din pod un pergament vechi care-i menționează pe Arthur și Mark. Jane mai găsește și o hartă veche a Trewissick-ului. Copiii își dau seama curând că este vorba despre legendarul rege Arthur și cavalerii lui. Familia Drew primește o vizită inopinată din partea vecinilor lor: frații Polly și Norman Withers, care îi invită pe iahtul lor pe cei din Casa Cenușie. Mama copiilor  însă stă acasă pentru a se ocupa de picturile ei, pe când Jane încearcă să descopere mai multe despre harta găsită. Ea apelează la vicarul din sat pentru mai multe răspunsuri, însă acesta pare mai interesat de hartă decât să-i ofere răspunsuri fetei. Curând, cei trei frați vor descoperi că nu se pot încrede în nimeni și nimic nu este ceea ce pare, iar harta pe care ei tocmai au găsit-o este mai valoroasă decât și-au imaginat vreodată. Acum, Jane, Simon și Barney se află în mare pericol, căci secretul despre harta comorii s-a aflat.

Prima carte din seria Tărâmul Întunericului promite "o operă clasică a literaturii pentru copii, inspirată din legendele arthuriene și mitologia celtică", ba chiar "una dintre cele mai frumoase și îndrăgite serii fantasy din toate timpurile", însă nu se ridică defel nivelului așteptărilor și nu oferă prea multe cititorilor. Începutul este foarte promițător și intrigant, provocându-te să continui lectura pentru a fi părtaș la aventurile ce vor veni pentru cei trei frați din familia Drew. Dar ceva nu merge... de pe la mijlocul cărții până la finele ei, acțiunea devine foarte repetitivă, previzibilă și ușor plictisitoare.

Psychology Today compară seria cu cărțile scrise de Tolkien și C.S. Lewis, însă mi-e greu să găsesc asemănări între aceste serii. Cel puțin la Tolkien și Lewis protagoniștii se îmbarcă într-o aventură magică, într-un ținut necunoscut și plin de primejdii, unde personajele chiar sunt testate dacă sunt pregătite pentru aventura vieții lor. E fantasy la alt nivel... Tărâmul Întunericului însă - menționează cateva elemente și personaje din mitologia celtică, dar eșuează în a oferi mai mult. Te aștepti poate ca cei trei frați să fie într-un fel transportați în lumea aceea, poate chiar să călătorească în timp pentru a-l cunoaște pe posibilul, legendarul rege Arthur... dar nu se întâmplă. Tot ce fac este să fugă pe dealuri și promontorii în căutare de obiecte magice mitice...

De asemenea, seria se numește Tărâmul Întunericului, însă Întunericul eșuează lamentabil în a impresiona... Dacă Întunericul e reprezentat de o mână de oameni care caută la rândul lor să pună mâna pe ceva care e posibil să nici nu existe, cred că aceștia trebuie să meargă la școala de răufăcători, că nu fac o treabă prea bună.

În schimb, ca să încheiem într-o notă pozitivă, după toate criticile aduse, mi-au plăcut personajele Jane, Simon și Barney. Sunt niște copii inteligenți (spre deosebire de multe alte personaje imprudente din cărțile pentru copii, care de multe ori și-o caută cu lumânarea), fiecare venind cu setul său de calități care-i recomandă pentru o aventură pe cinste: Jane este precaută și minuțioasă, Simon e inteligent, hotărât, dar și curios, iar Barney este un aventurier curajos. Aceste calități nu sunt exploatate suficient din cauza unei acțiuni anoste. Autoarea face practic risipă de un trio de personaje mai mult decât pregătit să facă față unei aventuri pe cinste.

Din păcate Susan Cooper nu a reușit să-mi mențină curiozitatea suficient astfel încât să citesc și următoarele volume din serie.

Nota: 3/5