Recenzie Caraval (Caraval vol. 1) de Stephanie Garber

 


"Dar, înainte de a pătrunde cu totul în lumea noastră, trebuie să ţineţi minte că totul este un joc. Ce se întâmplă dincolo de această poartă poate să vă sperie sau să vă încânte, dar nu vă lăsaţi păcăliţi. Vom încerca să vă convingem că este real, dar totul este un joc. O lume fabricată din iluzii. Aşadar, chiar dacă vrem să vă impresionăm, aveţi grijă să nu vă lăsaţi impresionaţi prea mult. Visele care devin realitate pot fi frumoase, dar, de asemenea, se pot transforma în coşmaruri când oamenii nu se trezesc."

Scarlett & Donatella Dragna © Niru


Scarlett Dragna, în vârstă de 17 ani, a auzit dintotdeauna povești fascinante și magice de la bunica ei în legătură cu spectacolul Caraval, a căror reprezentații sunt anuale. Ea a încercat ani la rând să-i atragă atenția conducătorului spectacolului, Legend, însă tocmai când începea să își piardă speranța, Scarlett primește o scrisoare cu invitație la spectacol. Scarlett se află acum într-un impas: să plece împreună cu sora ei mai mică cu un an decât ea, Donatella (Tella), la spectacol, știind că va atrage și mai mult decât de obicei mânia tatălui lor, sau să rămână în Insula Cucerită Trisda, captivă în incertitudinea unei căsătorii aranjate de tatăl ei, guvernatorul Marcello Dragna. Însă pericolul și neprevăzutul o iau prin surprindere pe Scarlett când tânăra se trezește aruncată fără voia ei într-un joc nemilos care-i pune la îndoială toate credințele și-i pune în pericol mai mult ca niciodată atât viața ei, cât și a celor dragi ei. 


Știți acel moment când rămâneți fără cuvinte? Când va place ceva atât de mult încât nici nu puteți pune în cuvinte toate sentimentele, trăirile și gândurile? Ei bine, tocmai mi se întâmplă acest lucru după citirea cărții. Caraval este o carte aparte, îndeosebi pentru faptul că tot ce știi, ce afli și ce descoperi pe parcursul volumului alături de protagonista Scarlett Dragna este constant pus sub semnul incertitudinii. Ți se repetă de câteva ori de-a lungul celor 400 de pagini (în special pe la început): "Ține minte, este doar un joc!" - apare până și pe coperta cărții, pentru numele lui Dumnezeu, dar singurul lucru la care m-am putut gândi în timp ce ni se spunea acel lucru a fost: "Dar dacă nu este un joc și de fapt vor să mă facă să cred că este doar un joc?" *mindblow* Fără spoilere, Caraval este într-adevăr un loc al magiei, al pericolului, al incertitudinii, al minciunilor. Condus de către misteriosul "stăpân" Legend, jocul de anul acesta de la Caraval le vor schimba viețile pentru totdeauna celor două surori Dragna. Dacă prima parte a cărții s-a axat mai mult pe worldbuilding, pe creionarea personajelor și a conflictului ce sta să se iște, odată ajunse la spectacolul magic numit Caraval, avem parte de acțiune din plin. Scarlett este cât se poate de umană și experimentează de-a lungul aventurii sale o grămadă de sentimente: de la teama din cauza tatălui ei nemilos, la speranța într-un viitor mai bun în căsătoria aranjată, la dragostea și sentimentul de protectivitate pentru sora ei mai mică, la înfiriparea primei iubiri, la ambiția și curajul de a duce jocul la final. În schimb, nu reușim să o cunoaștem foarte bine pe Donatella, aceasta lipsind o foarte bună parte din carte, apărând la deznodământ. Cu siguranță acest lucru va fi remediat în volumul doi al seriei, unde Tella va avea un rol mai important. Cel puțin, asta înțelegem din sfârșitul acestui prim volum al trilogiei. Cu siguranță voi continua seria deoarece au rămas încă o sumedenie de întrebări fără răspuns și pentru că vreau să ofer o finalitate în acest sens și să văd prin ce alte aventuri magice pot trece cele două surori în continuare la spectacolul Caraval, care pare a fi mai real decât ți-ai închipui.

"[...] de obicei, viitorul vede clar chiar şi acele lucruri care ar putea să ne schimbe drumul, continuă Nigel. Nu este soarta, este pur şi simplu viitorul care observă lucrurile la care tânjim cel mai mult. Fiecare persoană are puterea de a-şi schimba soarta, dacă e destul de curajoasă să lupte pentru ceea ce îşi doreşte mai mult decât orice altceva."

Legend & Julian © Niru

"Ea îşi aminti că se gândise că, dacă s-ar fi îndrăgostit de el, ar fi fost ca şi cum s-ar fi îndrăgostit de întuneric, dar acum îşi imagina că el semăna mai mult cu o noapte înstelată: constelaţiile erau mereu acolo, în mod constant, călăuze minunate în întunericul mereu prezent."

Alcătuirea cărții
438 pagini, 42 capitole

Nota
4/5




Comentarii