"Când ești un monstru, gândi ea, ți se mulțumește și ești lăudat când nu te comporți ca un monstru."
Când într-un regat se naște un copil înzestrat, regele regatului respectiv trebuie întâi să vadă dacă acesta îi poate fi de ajutor pentru domnia sa. Dacă da, copilul rămâne în slujba regelui, dacă nu - copilul este trimis acasă, la părinți. Cei înzestrați sunt ușor de recunoscut, mai ales din cauza ochilor de culoare diferită și datorită darurilor lor neobișnuite. Katsa este și ea înzestrată. Ea are darul de a ucide, fiind și o foarte bună luptătoare și aflându-se acum în slujba unchiului său, regele Randa din regatul Middluns. Katsa și lorzii Oll și Giddon îndeplinesc câteva sarcini pentru regele lor, printre care și eliberarea prințului Tealiff din temnițele din Murgon, când Katsa începe să observe prezența unui individ misterios, care pare să-i urmărească. Katsa va trebui să dovedească că este mai mult decât unealta unchiului ei nemilos și va trebui să-și găsească propriul drum, în special acum că drumul ei s-a intersectat cu cel al unui prinț rebel. Rămâne de văzut dacă Katsa va putea avea încredere în băiat și în ce aventuri periculoase o va duce rebeliunea ei.
Cele Șapte Regate:
Monsea, Sunder, Middluns, Estill, Nander, Wester, Lienid
"Normală. Ea nu era normală. O fată înzestrată cu harul uciderii, un ucigaș regal? O fată care nu-i voia pe soții pe care Randa îi tot propunea. Bărbați perfecți, chipeși și plini de considerație. O fată care se panica la gândul unui bebeluș la sân sau care să se agațe de gleznele ei. Ea nu era normală."
Personaje:
Katsa - înzestrată cu Darul uciderii
Randa - unchiul lui Katsa, rege în regatul Middluns
Ror - regele din Lienid
Birn - regele din Wester
Drowden - regele din Nander
Murgon - regele din Sunder
Thigpen - regele din Estill
Leck - regele din Monsea
Ashen - sora regelui Ror, soția regelui Leck
Raffin - moștenitorul regatului Middluns
Oll - lord, în slujba regelui Randa
Giddon - lord, în slujba regelui Randa, aliat în Consiliu
Po (Greening Grandemalion) - al șaptelea urmaș al regelui Ror
Tealiff - prinț, bunicul lui Po
Helda - servitoare, doică
Bitterblue - fiica lui Leck
Skye - fratele lui Po
Faun - capitanul navei
Katsa este o eroină atipică - trăind într-un regat fastuos, ea ar putea oricând să accepte să-i ofere mâna oricărui pretendent care o curtează și să devină o prințesă, însă refuză de fiecare datăm căsătoria și copiii neînteresând-o. Mi-a plăcut statornicia și consecvența ei în această privință, pe care și le păstrează până la finalul volumului. Katsa și-a descoperit Darul când era copilă, când și-a omorât verișorul din greșeală. Acela a fost momentul în care regele Randa și-a dat seama că fata îi poate fi de folos în regatul său. Astfel ea începe să tortureze și să ucidă în numele regelui ei, câștigându-și astfel o reputație de ucigașă nemiloasă.
Pe cât de individualizați sunt Katsa și Po, pe atât de simplă și lipsită de nuanță am considerat-o pe Bitterblue, prințesa regatului Monsea. Pentru o fetiță de 10 ani, Bitterblue este precoce și făcută să pară atât de matură și înțeleaptă în gândire și comportament încât nu ai zice că este o fetiță de 10 ani. Sper că în volumul trei al seriei, cel care o va avea ca protagonistă, o s-o înțelegem mai bine pe Bitterblue și Darul ei.
Pentru mine sfârșitul unei cărți contează destul de mult, astfel încât nota finală depinde de el. Conflictul principal a fost destul de repede soluționat, însă volumul s-a terminat într-o notă foarte pozitivă, cu deschideri spre viitoarele volume din serie, în care sper să aflu mai multe și despre celelalte regate și să descopăr alte personaje fascinante înzestrate cu Daruri, deși sper să îi mai întâlnim (chiar dacă și episodic) pe Katsa, Po, Bitterblue, Ruffin și Giddon.
"Își cunoștea caracterul. L-ar fi recunoscut dacă ar fi ajuns să stea faţă în faţă. Ar fi fost un monstru cu un ochi albastru şi un ochi verde, asemănător cu un lup care mârâia. O bestie plină de vicii, care îşi ataca prietenii din cauza furiei inconsolabile, un ucigaş ce se oferea pe sine în calitate de recipient acumulator al furiei regelui. Totuşi, era un monstru ciudat, căci, dincolo de suprafaţă, era înspăimântat şi îi era greaţă de propria violenţă. Se pedepsea pentru propria sălbăticie. Iar uneori n-avea inimă pentru a fi violent şi se revolta pe faţă împotriva acestei situaţii. Un monstru care refuza uneori să se poarte ca un monstru. Când un monstru încetează să se comporte ca un monstru, încetează să mai fie un monstru? Devine altceva?
Alcătuirea cărții
39 capitole, 378 pagini
Nota
4/5
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Asteptam parerile voastre!