Recenzie Sea Witch (Sea Witch vol. 1) de Sarah Henning


"Ea știa că odată cu puterea, va veni și curajul de a acționa."

Toată lumea știe cum s-a terminat povestea. O sirenă, un prinț, un sărut al iubirii adevărate. Dar înainte de povestea acelei tinere sirene, erau trei prieteni. Unul de temut, unul regal și unul deja mort.

De când cea mai bună prietenă a sa, Anna, s-a înecat, Evie a fost considerată o proscrisă în micul ei oraș de pescari. O ciudată. Blestemată. O vrăjitoare.

O fată cu o asemănare extraordinară cu cea a Annei apare în larg și, deși fata neagă acest lucru, Evie este convinsă că cea mai bună prietenă a ei a supraviețuit. Că magia ei nu a fost chiar atât de neputincioasă până la urmă. Și, pe măsură ce cele două fete atrag privirile și inimile a doi prinți fermecători, Evie crede că ar putea avea în sfârșit o șansă la "fericiți până la adânci bătrâneți".

Dar noua ei prietenă are secrete. Nu poate sta în Havnestad sau pe două picioare, decât dacă Evie găsește o modalitate de a o ajuta. Acum Evie va face orice pentru a salva umanitatea prietenei sale, împreună cu inima prințului ei - adunând puterea magiei, a oceanului și a dragostei sale până când va descoperi, prea târziu însă, adevărul înțelegerii ei fatale.


"La început nu e nimic - doar calmul mării și noaptea înstelată, luminată de luna solstițiului de vară. Dar după aceea, la marginea golfului, se vede - un păr blond, devenit acum argintiu sub clarul lunii, răsărind pentru un scurt moment înainte ca fata să se scufunde din nou sub apă. O dâră de spumă se ridică în urma acesteia și cu ea apare și altceva. Forma perfectă a unei cozi de pește."


 

Acum patru ani tragedia a lovit orășelul naval Havnestad - când două tinere fete s-au provocat la o întrecere în apa mării, însă doar una dintre ele a mai și ieșit din valurile înspumate.

Acum, aniversarea lui Nik, prințul din Havnestad, este întreruptă de o furtună pe mare, care îi pune viața în pericol. El este însă salvat și adus la mal de o fată cu păr blond, care pare să fi apărut din apă, sau cel puțin așa crede Evie, cea mai bună prietenă a lui. Regatul se pregătește să sărbătorească festivalul Lithasblot și să o slăvească pe zeița Urda, iar în următoarea zi, Evelyn întâlnește o fată pe nume Annemette, care seamană foarte mult cu prietena ei Anna, care a murit înecată acum patru ani. Annemette îi spune că a fugit de acasă, iar Evie se decide să o ajute pe fată. Însă secretele, trădarea și inimile frânte le răstoarnă universurile celor patru tineri din Havnestad.


Personaje:
Evelyn (Evie) - tânăra vrajitoare
Niklas (Nik) - prințul din Havnestad
Iker - vărul lui Nik, prințul din Rigeby Bay
Malvina Christensen - contesă
Regele Asger - tatăl lui Nik, regele din Havnestad
Tante Hansa - mătușa lui Evie
Annemette - sirenă
Urda - zeitate

Promovată ca fiind povestea originii personajului malefic din Mica Sirenă, Ursula, Sea Witch poate atrage multe priviri tocmai prin prisma acestui fapt - însă Ursula rămâne finalmente un produs Disney, povestea fiind mai mult originea vrăjitoarei mării din povestea lui Hans Christian Andersen. Aceasta din urmă are o atitudine mai potrivită, neutră - care pune la îndoială dorințele sirenelor care vin să-i ceară favoruri: "Chiar ți-ai risca viața și ai renunța la familie și la viața ta de până acum pentru a cunoaște... dragostea?!". Aceasta e o atitudine potrivită personajului în cauză, care în cele din urmă nu e malefică [mi-e atât de greu să scriu, să mă fac înțeles fără a da spoilere]... Ursula a fost creată prea malefică pentru ca această poveste să fie despre originea ei. Da, minciunile, trădările, inimile frânte pot face orice personaj să devină malefic, însă cred în acel personaj până la proba contrarie.

"Magia este un troc - cuvintele potrivite, acțiunile, poțiunile... pentru un rezultat potrivit."


Personajele se completează foarte bine și sunt bine individualizate - am iubit-o pe Evie și curajul ei, însă nu și naivitatea ei, l-am apreciat pe Nik pentru că a fost mereu alături de prietena lui cea mai bună, am simțit compasiune pentru Annemette și povestea ei și l-am privit cu destul de multă suspiciune pe Iker, vărul lui Nik, și pe intențiile acestuia în legătură cu Evie. Acțiunea se petrece într-o zonă pe care noi am numi-o azi Scandinavia, undeva între Suedia și Danemarca, un ținut nordic care-i slăvește încă pe zeii lor și le aduce ofrande pentru protecția pe care le-o oferă. O comunitate care le condamnă și le urăște pe vrăjitoare, considerându-le inamicele numărul unu - o comunitate care nu se mai îngrijorează acum din cauza vrăjitoarelor de când Regele Christian al IV-lea a dus la abolirea vrăjitoarelor din Havnestad, acum 220 de ani. Totul are însă să se schimbe cu moartea tinerei Anna. Oamenii însă par să nu se schimbe, există și problema statutului social - Evie provine dintr-o familie modestă, iar Nik este prințul teritoriului. Totuși lor li se permite să rămână prieteni, vom vedea și de ce... totul se întâmplă cu un motiv. Însă acest lucru nu o scutește pe Evie de răutățile oamenilor, care o consideră vrăjitoare.

Perfectă pentru fanii desenului Mica Sirenă, a seriei de filme Descendenții și a serialului H2O: Adaugă Apă.

"Sirenele îi atrag pe marinari în furtuni, cântecele lor fiind prea atractive pentru a fi ignorate. Probabil un mit. [...] Sirenele pot aduce furtuni într-o clipită, sacrificându-i pe marinari pentru a mulțumi puternica mare.  Un fior îmi apare pe șira spinării. [...] Sirenele fură copiii obraznici și-i oferă rechinilor. Sper pe Urda că asta nu e adevărat."


Alcătuirea cărții
31 capitole, 348 pagini

Nota
4.5/5




Comentarii