Recenzie Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V.E. Schwab

"Vreau o șansă la viață. Să fiu liberă."

Adeline "Addie" LaRue nu este tânăra obișnuită care să se topească la complimentele oricărui băiat. Deși trăiește în Villon-sur-Sarthe, un sat din Franța secolului al 18-lea, Addie vrea să își ia propriile decizii, să nu depindă de nimeni și să își creeze propriul destin. Astfel, ea fuge de căsătoria aranjată de părinții ei și, sfidând sfatul bătrânei satului, Estele, care pare să știe mai multe despre întuneric și forțele oculte care se ascund în el, invocă un spirit care să o ajute. Fără să își dea seama, Addie face un pact care îi schimbă viața pentru totdeauna, însă curând își dă seama că nimeni nu-și amintește cine e ea, nici măcar părinții ei, toți fiind condamnați să o uite a doua zi. Curând, Addie își dă seama că a fost păcălită de diavol când a facut târgul, deși i-a oferit libertate și imortalitate, Addie este lipsită de orice responsabilitate, însă toată lumea pe care o întâlnește o uită în cele din urmă. Diavolul, pe care Addie l-a numit Luc (de la Lucifer), este convins că în cele din urmă, Addie își va ceda sufletul lui. Acesta revine în fiecare an, de ziua ei, pentru a vedea dacă fata este dispusă să renunțe la viața și sufletul ei. Însă curând viața lui Addie este întoarsă iar pe dos când întâlnește un băiat care și-o amintește.

"Străvechii zei or fi măreți, însă nu sunt nici blânzi, nici milostivi. Sunt instabili, neliniștiți precum lumina lunii sau ca apa, ca umbrele furtunii. Dacă insiști să îi chemi, ai grijă ce le ceri și fii gata să plătești prețul cerut. Se apleacă deasupra lui Adeline, umbrind-o. Însă, oricâtă disperate sau nevoie te-ar apăsa, să nu te rogi niciodată zeilor care-ți răspund după lăsarea întunericului."

Pornind de la o premisă puternică și interesantă, am avut așteptări mai mari, însă s-au cam năruit de pe la mijlocul cărții când am realizat că nu se întâmplă absolut nimic interesant. Aceasta ar fi putut să fie o aventură epică întinsă pe mai multe secole, atâtea cât a trăit Addie, însă este atât de nememorabilă tocmai prin prisma superficialității cu care este tratată toată tema nemuririi. S-o luam pe șleau: Addie a făcut pactul cu diavolul în 1714 și l-a întâlnit pe Henry Strauss abia în 2014. Practic ea a trăit 300 de ani în care nu a făcut mare lucru, s-a lăsat pictată pe ici-colo, astfel încât să îi mai fie mângâiat nițel orgoliul și vezi-Doamne gata - a influențat arta. Dacă tot a trăit atât de mult, au fost atât de multe evenimente istorice la care ar fi putut lua parte, ar fi fost interesant de văzut poziția ei în toate aceste conflicte istorice, evoluția ei ca femeie din secolul 18 până în 21, dar cum spuneam - totul este tratat cu foarte multă superficialitate, astfel încât îți dai seama că ai citit 400 de pagini și nu s-au întmplat foarte multe, chiar dacă anii au trecut. Evoluția personajului este aproape nulă, Addie începe prin a se deghiza în băiat pentru a nu intra în belele, însă își și vinde trupul pentru bani și fură la greu - obicei care rămâne până și în 2014. Ar fi putut face atât de multe lucruri bune pentru omenire sau chiar lucruri distructive (depinde de ce parte a baricadei s-ar poziționa - până la urmă are și avantajul de a fi uitată de toată lumea), însă în toți acești 300 de ani de viață ea nu face decât să se plângă că a fost păcălită de diavol. Trezirea, draga mea! Cum îți așterni, așa dormi, până la urmă TU ai făcut pactul cu diavolul. Și ca să nu mai fie atât de plictisitor totul, pentru că efectiv nimic nu se întâmplă, apare un băiat care și-o amintește. O să aflăm și de ce se întmplă acest lucru, iar acela va fi momentul în care povestea își pierde orice urmă de credibilitate. Singurul lucru pozitiv la toată această carte este stilul scrierii lui Schwab, care a mai salvat nițel momentele moarte.

"Nu vreau să aparțin altcuiva, spune ea, dintr-odată vehementă. Cuvintele sunt o ușă larg deschisă, iar acum curg cu ușurință. Nu vreau să îmi aparțin decât mie. Vreau să fiu liberă. Liberă să trăiesc, să îmi găsesc drumul, să iubesc sau să fiu singură, dar cel puțin să fie din proprie voință, și sunt atât de sătulă să nu am de ales, atât de speriată de anii care trec pe lângă mine... Nu vreau să mor așa cum am trăit, căci asta nu a fost viață. Vreau..."

Personaje:

Estele - bătrana din sat
Jean și Martha LaRue - părinții Adelinei
Isabelle - prietena din copilărie
Mathieu, Henri, Sara - copiii Isabellei
George - soțul Isabellei
Henry Strauss - librar la un anticariat în NY
David și Muriel - frații lui Henry
Sam - vecina lui Addie in NY, pictoriță
Bea - prietena lui Henry
Elise - iubita lui Bea
Robbie - fostul iubit al lui Henry
Remy - fost partener al lui Addie

"Într-o zi, întâlnește o fată. Intră în librăria lui și fură o carte. [...] Și când fata asta îl privește nu vede perfecțiune. Vede pe cineva căruia îi pasă prea mult, care simte prea mult, care e pierdut, flămând și care se risipește, captiv în blestemul său.[...] Pentru prima dată în luni, poate chiar în întreaga lui viață, Henry nu se mai simte blestemat. Pentru prima dată, simte că îl vede cineva."

Alcătuirea cărții:

7 părți, 101 capitole, 508 pagini 

Notă

2.5/5