Recenzie Mexican Gothic de Silvia Moreno-Garcia

"...încearcă să mă otrăvească. Iar casa asta e bolnavă de putreziciune [...], colcăie prin ea răul și cruzimea."

Noemí Taboada, în vârstă de 22 de ani, este o tânără cochetă din Ciudad de Mexico, pasionată de antropologie, cu o viață socială foarte bună și foarte inteligentă, care nu a dus niciodată lipsă de pretendenți pentru inima ei. Când primește o scrisoare stranie de la verișoara ei, Catalina, în care aceasta spune că aude voci din pereți și că familia soțului ei nu este de încredere, Catalina o imploră pe verișoara ei să o ajute, iar Noemí pornește numaidecât înspre El Triunfo. Deși la început nu este sigură dacă ar trebui să intervină în problemele de familie ale verișoarei ei, scrisoarea este cel puțin alarmantă pentru Noemí și pentru tatăl ei, care o și sfătuiește să își ajute verișoara, ei considerând că familia în care aceasta a intrat profită de statutul ei financiar. Astfel tânăra merge la conacul unde locuieste Catalina, supranumit Locul Înalt. Orășelul este unul foarte sărăcăcios, deoarece s-a închis mina de unde se extrăgea argintul, care ajuta odinioară economia orașului.

"În casă era liniște. Nimeni nu mergea pe holuri, nimeni nu se strecura să se holbeze la femei adormite. Totuși, i-a luat ceva timp pană să adoarmă iar și, o dată sau de două ori, când s-a auzit podeaua scârțâind, s-a ridicat repede și a ascultat sunetul pașilor."

Casa familiei Doyle, Locul Înalt, este așezată pe un deal înalt, cuprins de ceață, unde electricitarea nu funcționează, deoarece nu s-au mai adus îmbunătățiri casei. Howard Doyle, proprietarul casei și tatăl lui Virgil (soțul Catalinei) este un bătrân bolnăvicios despre care Noemí află că nu trebuie să il deranjeze sub nici o formă, casa având o acustică foarte bună. Servitorii nu o iau în seamă, iar Florence (nepoata lui Howard) pare să fie foarte autoritară și să aibă multe reguli referitoare la casă. Curând însă, Noemí vorbește cu verișoara ei, care pretinde că nu-și mai amintește despre scrisoarea trimisă. Însă lucruri bizare încep să se petreacă odată cu venirea lui Noemí: aceasta începe să aibă viziuni ale unor siluete stranii, să audă șoapte, iar faptul că familia are atât de multe reguli stricte și că servitorii par să nu aibă emoții defel, încep să o îngrijoreze pe Noemí. 

"Cele câteva aplice ale căror becuri mai funcționau dădeau o lumină slabă, dar între ele erau porțiuni mari de întuneric. Lampa lui Virgil avea o strălucire verde stranie, dar, pe de altă parte, se simțea recunoscătoare pentru lumina mai puternică. Era sigură că e o casă bântuită. Nu credea în creaturi ale nopții, însă acum simțea concret fiecare demon și fantomă, și vietate malefică ce s-ar fi târât pe pământ [...]."

Personaje:
Noemí Taboada
Catalina - verisoara lui Noemí
Virgil Doyle - sotul Catalinei
Leocadio Taboada - tatăl lui Noemí
Hugo Duarte - prietenul lui Noemí
Francis - vărul de-al doilea a lui Virgil, băiatul lui Florence
Florence - nepoata domnului Howard Doyle, mama lui Francis
Howard Doyle - tatăl lui Virgil, proprietarul casei
Lizzie, Mary și Charles - personalul din Locul Înalt
Dr. Arthur Cummings - doctorul familiei Doyle
Dr. Julio Camarillo - doctorul orășelului El Triunfo
Maria Duval - vindecătoare locală

Mi-a plăcut foarte mult personajul Noemí Taboada, pentru faptul că este unul atipic, cel puțin pentru genul horror. Nu știu dacă urmăriți filme de groază sau dacă ați mai citit romane horror, însă personajul tipic genului este, vă zic fără menajamente, prost, lipsindu-i capacitatea rațională de a conștientiza pericolul în care se află și parcă deseori căutând-o efectiv cu lumânarea. Nu este și cazul lui Noemí, totuși, aceasta fiind destul de îndrăzneață cu propriile opinii și păreri, deși de cele mai multe ori familia Doyle o intimidează. Ea este inteligentă, hotărâtă, încăpățânată (dar în sensul bun, deoarece aici chiar a avut nevoie de încăpățânare și fermitate pentru a-i face față familiei) și determinată să o ajute pe verișoara ei fragilă din punct de vedere fizic și mental.

S-a creat contextul perfect pentru un roman horror: un orășel sărăcăcios, un mister (comportamentul bizar al Catalinei), o casă întunecată pe un deal obscur (Locul Înalt) unde nu funcționează electricitarea - deoarece nu s-au adus îmbunătățiri casei, un cimitir englezesc în spatele casei, un personal neprietenos, niște rude prin alianță cam secretoase și stricte. Parcă totul anticipa evenimentele neobișnuite ce aveau să se petreacă. Totul este foarte vizual, fără a plictisi cu prea multe detalii, suspansul te ține lipit de paginile cărții și te trezești fără să îți dai seama că pătrunzi pe coridoare întunecate și prin cimitire cețoase alături de Noemi. Am terminat cartea într-o zi, autoarea reușind să creeze o poveste realistă, captivantă, cu o atmosferă sumbră și apăsătoare, o familie stranie ale căror motive par cel puțin suspecte și o casă care devine sursa răului în sine.

"Ea încă nu era dispusă să-l asculte. Nu voia să se așeze. În schimb, a rămas în spatele fotoliului și s-a aplecat pe marginea lui. Avea un gând vag că i-ar fi fost mai ușor să fugă din cameră dacă rămânea în picioare. Nu era sigură de ce se gândise la asta. Era un gând șocant, ideea că trebuie să fie pregătită să fugă ca o gazelă și să scape. Nu-i plăcea să vorbească singură cu el în camera lui. Pe teritoriul lui. În vizuina lui."

Alcătuirea cărții 

27 capitole, 295 pagini

Nota

4.5/5