Recenzie Casa Pământului și a Sângelui (Orașul Semilunii vol. 1) de Sarah J. Maas

"Prin dragoste, totul este posibil."

Era o vreme când Bryce Quinlan, în vârstă de 23 de ani, încingea cluburile din Lunathion, unde toate clasele de îngeri, metamorfi, oameni și ființe fae își trăiau viețile lungi fără nicio grijă. Asta... înainte ca un demon să-i fi omorât cei mai apropiați prieteni și aproape să o fi omorât chiar pe Bryce. La doi ani de la incident, când presupusul criminal se află în spatele gratiilor, crimele încep să reapară, în condiții similare. Bryce este pe jumătate om - pe jumătate ființă Fae și asistenta unei farmazoane (vrăjitoare) pe nume Jesiba Roga, care se ocupă de procurarea și vânzarea unor antichități magice. Bryce își duce veacul Orașul Semilunii, alături de prietenii ei Vaniri (creaturile supranaturale din Midgard).

illustration by Lauregalart

După moartea vampirului aristocrat Maximus Tertian, Micah Domitus - Arhanghel și Guvernator, sosește pentru o discuție cu Bryce. Ea trebuie să găsească indicii despre vinovat, în timp ce Hunt Athalar, vânătorul de demoni, aflat în slujba îngerilor, este pus să o apere de orice primejdie. Însă când crimele încep să apară din ce în ce mai aproape de Bryce, și după mai multe atentate la viața ei, tânăra fae trebuie să învețe să aibă încredere în îngerul Hunt și să nu-i calce pe coadă pe cei aflați la putere - ușor de zis, greu de făcut, căci temperamentul vulcanic al lui Bryce o va duce în mijlocul belelelor!

"Ești prietenul meu. Care urmărește emisiuni și seriale tâmpite cu mine și îmi suportă toate prostiile. Ești persoana în fața căreia nu trebuie să mă explic – nu atunci când contează. Tu vezi tot ceea ce sunt și nu fugi de mine."

Alcătuirea cărții

4 părți, 97 capitole, 924 pagini

Acțiunea este una destul de înceată și se petrece undeva în viitor, însă nu la nivel de SF, chiar dacă anul este 15.035. Rezolvarea misterului crimelor ocupă majoritatea plot-ului cărții și este destul de greoaie sau efectiv neatractivă deoarece se desfășoară foarte greu. Romanul însă îmbină elemente din mai multe mitologii, Sarah J. Maas dovedindu-se o cunoscătoare bună a acestora prin împrumutarea și includerea termenilor precum Hel (referitor la spațiu asemănător iadului sau Helheim din mitologia nordică), Salt (un element nou, nemaiîntâlnit de mine până acum, care se referă la faptul de a trece conștient de la statutul de muritor la cel de nemuritor - referitor la ființele magice nemuritoare: practic ele își aleg momentul în care devin nemuritoare și în care își acceptă pe deplin darurile magice), Oracolul (din diferite mitologii - cel care le oferea tinerilor sfaturi și viziuni scurte a cum urma să se desfășoare viața lor în viitor), Ancora (strict legată de Salt - cel sau cea care ajută persoana care face Saltul, oferindu-i mai multă putere, pentru a putea trece la statutul de nemuritor), Midgard (supranumit și "Pământul de Mijloc", ținutul unde se petrece acțiunea, inspirat în mod evident de mitologia nordică/germanică), Asteri (termen referitor la ființele celeste, îngeri), Avallen (ținut din care provine o sabie legendară, coincidență cu Avalon din miturile arthuriene?), creatura sobek (inspirată din mitologia egipteană, creatură metamorfă cu aspect de crocodil). Cert este că Maas a reușit să îmbine cumva toate aceste mitologii și elemente și să le combine cu ceva nou, original și atractiv.

Cred că Sarah J. Maas are o problemă cu statutul personajelor din romanele sale. Dacă vă uitați la lista personajelor atât din această nouă serie, cât și din celelalte două (Tronul de cleștar & Regatul Spinilor și al Trandafirilor), autoarea tinde să creeze personaje ale căror statuturi sunt mereu extravagante. Niciodată nu este vorba de un om simplu aflat în circumstanțe magice, neobișnuite. Tot timpul trebuie să fie câte un prinț, prințesă dispărut/pierdută, care își descoperă harul magic și află că este mai mult decât și-ar fi putut imagina și că poate fi singurul/singura care poate salva lumea. Da, e o caracteristică des întâlnită în romanele YA/fantasy, însă este ușor obositoare. Tot timpul printre apropiații personajului principal veți descoperi regi, regine, lorzi, moștenitori, căpitani, comandanți etc. - personaje cu statul clar superior. Nu zic că este un lucru rău, însă nu poți să nu observi că fiecare personaj parcă încearcă să-l surclaseze pe celălalt în grad, e ca și cum nu ai da importanță celor de rând din moment ce toate personajele sunt într-un fel superioare. De asemenea, faptul că Bryce a fost creionată de autoare ca fiind femeia fatală, cea pentru care toți bărbații stau în limbă, cea care se plânge că atrage doar "alfa-măgari", dar care continuă să aleagă în continuare astfel de bărbați, și un "alfa-măgar" foarte puternic pe nume Hunt (care își folosește magia o dată sau de două ori pe parcursul cărții - că deh: nu poți lăsa personajele atotputernice să facă tot ce vor...), dar care mârăie destul de des. Restul personajelor sunt mai mult copii ale celorlalte tipologii de personaje create în celelalte serii ale autoarei. A introdus foarte multe personaje (care, după cum spuneam - au un statut superior: regi, moștenitori, născuți din stele etc.), însă pe care le-a făcut absolut lipsite de ajutor în conflictul final, doar martore la ce se petrece, astfel că toată "regalitatea" lor a fost cam inutilă.

Pe de altă parte apreciez mesajul (pe care eu cel puțin l-am extras din acest volum) - Nu contează ce varstă ai, încă îți poți găsi menirea și poți face lucruri mărețe. Personajul principal are 23 de ani când are loc incidentul nefericit, 25 ulterior, îngerul Hunt are... o grămadă de ani (sincer, nu am reținut - wiki spune că undeva la 200-și-ceva). Fie că este din pricina faptului că seria este destinată unui public matur, personajele sunt și ele, în consecință, mai mature. Referitor la acest fapt, m-a mirat sincer că a fost încadrată la adulți. Nu am considerat nimic nepotrivit sau ceva la care publicul YA să nu poată face față. Există multe cărți YA care sunt mult mai "obraznice" decât acestea, unde poate sunt scene demne de Fifty Shades, decât de o carte de adolescenți... Legat de asta, tensiunea sexuală plutește în aer pe tot parcursul volumului în interacțiunile dintre Hunt și Bryce și în afară de o scenă (și jumate) de sex, nu am văzut mare lucru care să fi făcut seria să fie încadrată la adulți. Poate o fi de vină cantitatea de violență (care într-adevăr este una destul de mare), romanul este unul destul de "sângeros" și exploziv pe la început și spre sfârșit.

"[...]te prefaci că ești nepăsătoare și leneșă, dar în adâncul sufletului, nu te dai niciodată bătută. Pentru că știi că, dacă te-ai da bătută, ar câștiga ei. Toți alfa-măgarii, așa cum le zici tu, ar câștiga. Așa că, să trăiești, și să trăiești bine – e cel mai mare duceți-vă dracu’ pe care li-l poți transmite."

illustration by faeriereverie

Personaje:
Bryce Quinlan (23-25) - jumătate om-jumătate fae
Danyka Fendyr - lup, moștenitoarea Haitei Diavolilor
Connor Holstrom - secundul Danykăi
Fury Axtar - mercenară, asasină
Ruhn Danaan - prințul Fae din Valbara, fratele vitreg al lui Bryce; Prinț Născut din Stele
Micah Domitus - Arhanghel, Guvernator
Lehabah - silfă de foc
Jesiba Roga - vrăjitoare, șefa lui Bryce
Hunt (Orion) Athalar (233) - Umbra Morții, vânător de demoni, aflat în slujba îngerilor
Declan Emmet - ființă fae
Ember Quinlan - mama lui Bryce
Hypaxia Enador - vrăjitoarea-regină din Valbara
Isaiah Tiberian - comandant al Legiunii Imperiale 33
Ithan Holstrom - fratele mai mare al lui Connor
Juniper Andromeda - solistă faun la Balet
Philip Briggs - tâlhar
Sabine Fendyr - mama Danykăi
Tharion Ketos - căpitan al Reginei Mării
Maximus Tertian - vampir aristocrat
Lidia Cervos - vânătoare de spioni în slujba Republicii
Regele Toamnei - tatăl lui Bryce și Ruhn
Randall Silago - erou de război, tatăl adoptiv al lui Bryce
Regina Viperă - metamorf
Pollux Antonius - Comandant al legiunii lui Sandriel
Flynn - Lord Fae
Sandriel - Arhanghel

Nota:

4/5