Recenzie Regatul Flăcărilor Argintii (Regatul Spinilor și al Trandafirilor vol. 4) de Sarah J. Maas

"M-am săturat să fiu slabă. Să depind de alții să mă apere."

După ce a fost scăldată în Cazan și a fost transformată într-un Mare Spiriduș, Nesta Archeron încearcă să treacă peste moartea și sacrificiul tatălui ei, însă viața ființelor fae ar putea fi mai mult decât poate Nesta duce. Cu un dar pe care nu și l-a dorit niciodată, atrasă într-o lume pe care aparent nu o înțelege și din care nu vrea să facă parte și învinuind-o pe sora ei, Feyre, Nesta își petrece serile în compania alcoolului, muzicii și a sexului cu masculi fae oarecare. Însă Feyre are un plan pentru ea, un plan pentru a o salva de la autodistrugere și autocompătimire. Astfel Nesta ajunge să locuiască în Casa Vântului unde urmează să se antreneze zilnic cu Cassian și să muncească la bibliotecă. Însă Nesta este mai specială decât ar fi putut crede, căci puterile pe care Cazanul i le-a oferit se dovedesc a fi mai periculoase decât ar fi crezut cei din jurul fetei. Puteri pe care dacă nu va învăța să le stăpânească, Nesta ar putea aduce sfârșitul tuturor celor dragi ei. Pe lângă asta, comploturi la Regatele vecine amenință bunăstarea și liniștea Regatului Nopții și-l pun în alertă, căci reginele umane își fac apariția odată cu distrugerea Zidului despărțitor dintre Regatele Fae și Regatele Oamenilor. 

"Nesta se născuse rea. Se născuse cu gheare și colți, și nu reușise niciodată să nu le folosească, nu reușise să calmeze partea din ea care striga la trădare, care putea urî și iubi mai violent decât ar fi înțeles vreodată cineva."

Odată cu terminarea volumului Regatul Aripilor și al Pieirii (vol. 3 al seriei - neluând în considerare și cel de legătură Regatul Ghețurilor și al Înstelării, care nu e un roman de sine stătător), s-a încheiat și primul ciclu. Feyre și Rhysand nu mai sunt personaje principale, ci Cassian și Nesta. Deși apar și primii menționați, spre deliciul fanilor acestora, îi găsim pe Feyre și Rhysand într-o nouă postură, una mai serioasă, mai matură, pregătită să își întemeieze o familie împreună și înfruntând posibilele pericole care le amenință regatul și proaspăta familie. S-a dus idolatria pentru Rhysand, bring it on pentru Cassian! Rhysand din acest volum m-a lăsat rece. Cel puțin din interacțiunea cu Nesta, căreia îi spune că este binevenită în regatul său și că mereu va avea o alegere, însă pe care mereu o forțează să facă lucruri pe care nu a vrut să le facă din start. O forțează să se mute în Casa Vânturilor, să se antreneze cu Cassian, să facă voluntariat la bibliotecă, chiar îi pune voit viața în pericol pentru bunăstarea Regatului său. De asemenea, ține secrete față de Feyre în legătură cu un aspect foarte important care ar putea-o ucide pe aceasta și-i ascunde Nestei detalii despre puterea ei magică. A ajuns să fie la fel de manipulator ca în primul volum când a forțat-o pe Feyre prin împrejurări să își petreacă următoarele luni în regatul său. Spuneți ce vreți, dar respectul meu pentru Rhysand a scăzut considerabil după acest volum.

Adică, nici nu mă miră faptul că Nesta este bitchy în majoritatea timpului, dacă tot este tratată ca o marionetă de Rhysand și pusă să facă lucruri pe care nu dorește să le facă. Dar să zicem că unele lucruri au fost spre beneficiul ei, atfel nu ar mai fi cu Cassian, nu le-ar fi întâlnit pe Gwyn și Emerie, două preotese de la bibliotecă, care au trecut prin dificultăți odată cu invazia Hybernului, și cu care se împrietenește și cărora le schimbă viața. Nesta o consideră vinovată pe Feyre pentru tot răul care le-a invadat viața surorilor Archeron, iar până la sfârșitul volumului avem ocazia să vedem o nouă Nesta, cu un "redemption arc" (trop al izbăvirii) destul de puternic, care o să facă din Nesta un (nu tocmai nou) personaj preferat. Nesta suferă o transformare radicală de-a lungul volumului, de la sentimente de ură, rebeliune, răzvrătire față de sora ei, de tatăl ei și de toți cei despre care ea consideră că i-au greșit, la compasiune, sentimente de solidaritate față de alte femei care s-au aflat în situații dificile în viață, până la a-și cere iertare și a repara relația cu sora ei.

 

"Nesta se transformase într-o lupoaică. Se înarmase cu dinți și gheare invizibile și învățase să atace mai repede, mai profund și mai mortal. Savurase totul. Dar, când sosise timpul să dea la o parte lupoaica dinăuntru, aflase că o devorase și pe ea."

 

După cum spuneam, s-a încheiat un ciclu și a început altul: primele trei volume fiind young-adult, "prietenoase" cu publicul adolescent în ceea ce privește limbajul și tematica, însă de la volumul acesta seria a devenit adult. Tocmai de aceea, Nesta are 25 de ani în acest volum, nu mai avem de-a face cu adolescenți hormonali, ci cu adulți hormonali. Glumesc... scenele de sex dintre Cassian și Nesta sunt foarte numeroase, deocheate și foarte explicite, nu mă așteptam să fie chiar așa. Despre Cassian nu am foarte multe de spus, cred că accentul a căzut mai mult pe transmiterea unui mesaj de solidaritate către femei, feminism și antipatriarhat, astfel că relația Cassian-Nesta nu a fost foarte bine nuanțată, cred că mai mult a fost dezvoltată relația Nesta-Emerie-Gwyn. Nu pot să zic că plotul a fost foarte divers sau că s-au întâmplat foarte multe lucruri, ba din contră - parcă i-a lipsit un conflict principal, un element care să fie soluționat la sfârșitul volumului. Probabil m-am obișnuit din celelalte volume ale lui Sarah J. Maas să existe o mare luptă la final și toți să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Dar cum spuneam, cred că accentul a căzut pe altceva, pe transmiterea unui mesaj. De când cărțile lui Maas au început să fie foarte groase, am cam remarcat un alt lucru: faptul că mereu personajele feminine ale lui Maas trec prin sentimente și gânduri asemănătoare. E sentimentul acela cum că ai mai citit asta deja, dar sub altă formă, poate cu un alt personaj. Devine cumva totul repetitiv, parcă acțiunea, temele sau motivele principale se repetă în cărțile lui Maas, chiar dacă sunt serii diferite,  iar personajele sunt mereu "overpowered", înzestrate cu atât de multă putere, că ar putea distruge tot în jurul lor... uhm, ok...

În altă ordine de idei, sunt curios dacă va exista în viitor și un volum cu Elain și Lucien. În volumul acesta, cel puțin, Elain este atât de fadă și lipsită de personalitate, doar o altă față într-o mulțime, e ca și cum nu i se face suficientă dreptate, deși dacă stai bine să te gândești, a fost la fel și în celelalte volume, nu doar în acesta. Ar mai fi două volume în seria Regatul Spinilor și al Trandafirilor care să mai apară, ar fi interesant de văzut și perspectiva lui Elian, poate o redescoperim și aflăm mai multe și despre ea și  călătoria ei după ce a fost scăldată în Cazan.

Personaje:

Nesta Archeron - sora lui Feyre și a lui Elain
Cassian - comandantul armatei lui Rhysand
Feyre - Marea Doamnă a Regatului Nopții, sora Nestei și a lui Elain
Rhysand - Marele Lord al Regatului Nopții
Elain - sora lui Feyre și a Nestei
Amren - Aghiotanta lui Rhysand
Azriel - spionul lui Rhysand
Morrigan - verișoara lui Rhysand
Lucien - al șaptelea fiu al Marelui Domn al Regatului Toamnei
Jurian - fostul general uman al Amaranthei
Vassa - regină umană exilată, blestemată să fie pasăre pe timp de zi și femeie pe timp de noapte
Clotho - marea preoteasă a bibliotecii
Eris - Mare Spiriduș în Regatul Toamnei, fiul lui Beron
Keir - tatăl lui Morrigan, vărul lui Rhysand
Briallyn - fostă regină umană devenită Mare Spiriduș, blestemată să fie bătrână mereu
Koschei - ființă nemuritoare, fratele Cioplitorului de Oase
Beron - tatăl lui Eris
Gwyneth, Roslin, Deirdre - ucenice la bibliotecă
Merril - descendenta lui Rabath (Lordul Vântului Vestic)
Emerie - proprietara unei taverne
Helion - Marele Lord al Zilei
Bellius - vărul lui Emerie

Alcătuire carte:

4 părți, 80 capitole, 753 pagini

Genul literar:

Fantasy, high-fantasy, romance, adult

Nota:

4/5