Recenzie An Education in Malice de S.T. Gibson

Binele și răul nu există, Laura. Sunt basme create de preoți și părinți. Există doar artă și urâțenie, și sunt dispusă să sufăr orice înjosire de dragul artei. Chiar și de mâinile D-șoarei D.

Iubirea înseamnă sacrificiu. Una dintre noi mereu va sângera pentru cealaltă.

Adânc în dealurile uitate din Massachusetts se află Colegiul Saint Perpetua. Izolat și străvechi, nu este un loc pentru fete timide. Aici, secretele sunt monedă de schimb, ambiția este sânul vieții, iar ceremoniile ciudate îi întâmpină pe studenți. În prima zi de curs, boboaca Laura Sheridan este împinsă într-o rivalitate academică intensă cu frumoasa și enigmatica Carmilla, pe care o dispretuieste la fel de mult pe cât o dorește. Împreună, sunt atrase de încrederea enigmatică a profesoarei lor de poezie, De Lafontaine, care își păstrează propria obsesie întunecată și interzisă pentru studenta ei, Carmilla.

- De ce scriem poezii, studenți?

- Să trăim pentru totdeauna, am spus eu repede. Niciodată nu există un singur răspuns, și nu va fi niciodată. Arta va trăi chiar și după ce noi nu vom mai fi. Ne face nemuritori.

- Când încerc să vorbesc despre ceea ce simt, a spus ea, punându-și mâna peste inimă, ajung să mă bâlbâi. Dar când scriu, dintr-odată există claritate. Viața nu are rost fară să sintetizăm experiențele în artă, catarsisul de a pune totul pe foaie. Este singura modalitate de a-mi face sentimentele înțelese de către ceilalți. De Lafontaine a murmurat în semn de apreciere.

Deși rivalitatea dintre Carmilla și Laura este evidentă, amândouă fetele devin atrase în jocul mistic și obscur al profesoarei lor, care le cheamă la ședințe particulare de lectură și analiză în apartamentul ei. Carmilla o avertizează pe Laura că odată intrată în acest joc, nu va mai putea pleca cu ușurință, însă fata consideră că vrea doar să o sperie. Lipsa de experiență sexuală și de viață în general (provenită dintr-o familie modestă, fără mulți prieteni, fără să fi călătorit mult înainte), se vede și în creațiile literare ale Laurei. Aceasta începe să se simtă din ce în ce mai atrasă de Carmilla, iar când Maisy și Elenore își dau seama de pasiunea fetei, o acceptă onest pe tânără, spre surprinderea Laurei. De Lafontaine le împinge limitele fetelor, dându-le de băut, făcând remarci răutacioase despre viețile lor personale pentru a le împinge să facă artă și creații literare personale mai bune. 

Dar, pe măsură ce rivalitatea lor se transformă în ceva mult mai delicios, Laura trebuie să se confrunte cu propria ei foame ciudată. Încurcate într-un joc sinistru de politică, profesori însetați de sânge și magie neagră, Laura și Carmilla trebuie să decidă cât de mult sunt dispuse să sacrifice în căutarea lor nemiloasă a cunoașterii.

Privirea profesoarei a tăiat brusc camera, găsind deschizătura ușii și am făcut contact vizual pentru o secundă îngrozitoare. Am tresărit de parcă aș fi fost lovită fizic, împingându-mă departe de uşă. Greața mi-a străbătut în intestin și bătăile inimii mi-au bătut în cap. Am asistat la ceva de nespus, de neconceput. Nu aveam cum să văd ceea ce credeam că am văzut, nu-i așa? Trebuie să fi halucinat; altfel trebuie să mă confrunt cu faptul incontestabil că a existat un fel de intimitate întortocheată între un profesor și student pe care nici măcar nu mi-aș fi putut-o imagina.

An Education in Malice sau Studiu despre răutate (cum mi-ar plăcea mie să fie tradus) este clasificat drept un fantasy pentru adulți, însă la fel de bine ar putea fi citit și plăcut de categoria YA. Temele abordate nu sunt neaparat specifice adulților, mai ales că face parte și din dark-academia, cu acțiunea petrecându-se la un colegiu de fete, în 1968. Aici facem cunoștință cu Laura, o tânără neexperimentată a cărei sexualități reprimate o face să aibă sentimente contradictorii față de propria-i inamică din mediul academic, senzuala și apriga Carmilla Karnstein. Puțin știe Laura că de fapt Carmilla are o legătură bolnăvicioasă cu profesoara de poezie Evelyn De Lafontaine, pe cât de genială și dură în metodele didactice, pe atât de misterioasă și periculoasă. Este ceva în legătură cu dark-academia care mă atrage mereu, să fie oare discuțiile intelectuale, mediul academic, posibila nostalgie a vremurilor că mă aflam și eu într-un astfel de mediu... tot ce știu e că a devenit unul dintre trop-urile mele preferate. Proza lui Gibson debordează de un lirism profund, felul în care construiește frazele, felul în care personajele ajung să se exprime denotă o inteligență demnă de apreciat a autoarei care reușește să creeze cele trei personaje feminine principale (individualizate foarte bine și create a fi extrem de diferite), pe cât de mistice și fermecătoare, pe atât de inteligente și atractive.

Ar trebuie menționat și faptul că An Education in Malice este un fantasy safic, aparținând literaturii lgbt, nu aș dori să dau prea multe spoilere în acest sens, în special că cele trei personaje principale sunt femei cu o atracție cel puțin fascinantă una pentru cealaltă. Ce aș vrea să menționez este încercarea care a părut cel puțin nenaturală de a crea cât mai multe personaje ca aparținând comunității lgbt în această carte. Mi s-a părut doar că autoarea a încercat să mulțumească comunitatea și să introducă cât mai multe personaje de acest fel, repet - ușor nenatural. În schimb, mi-a plăcut mult dinamica relației dintre Laura și Carmilla, care suferă schimbări drastice de la începutul la finele romanului și care culminează de fapt cu descoperirea șocantă făcută de Laura referitoare la Carmilla și profesoara lor, De Lafontaine.

Fragmente:

Mi-am domesticit propria sălbăticiune, mi-am înfometat propriile apetituri lăuntrice. M-am făcut într-o Laura cea sfântă, o Laura care nu crea niciodată probleme, una care este de încredere, de nădejde, chiar dacă puțin plictisitoare.

Oi fi eu virgină, dar nu sunt inocentă. Citesc de Sade. Știam că există cuvinte care să descrie orientările mele sexuale, și suficienți oameni pe pământ care să le împărtășească. Nu simțeam nici un fel de rușine față de ceea ce îmi plăcea, în special că nu aveam nici o intenție în a-mi exercita dorințele diabolice pe diferiți subiecți doritori. Îmi păstram gusturile pentru mine, hrănindu-le doar rar atunci când știam că nu voi fi prinsă. Deseori mă simțeam ca un lup în piele de fată, cu un echilibru fragil pe două picioare, sperând că nimeni nu va observa. Dar fata aceasta, Carmilla... mi-a anulat toată domesticirea.

Personaje:

Laura Sheridan
Maisy Cohen
Carmilla Karnstein
Evelyn De Lafontaine
Eleanor

Alcătuirea cărții:

30 capitole, 351 pagini

Dacă ți-a plăcut asta, încearcă și:

Nota:
4/5